19-11-2008 22:00 | de Maria | 1 afisari

Tipareste | Comenteaza

"Medicul de familie l-a strigat o data, nu i-a raspuns, l-a mai strigat o data si a ajuns la concluzia ca e smecher, se uita doar cind vrea el. Si, pana la urma, la insistentele noastre, doctorul ne-a dat o scrisoare catre profesorul dansei in care scria ca Alin nu are nimic, insa mama e prea grijulie si ca ii trebuie un consult psihiatric..." - Jeni, mama lui Alin, 7 ani, autism inalt functional, Giurgiu

Alin are 7 ani si este autist. S-ar putea recupera foarte usor prin terapie constanta. Deja, progresele sale sunt vizibile, cu un minim de efort terapeutic. Vorbeste repede si, uneori, repeta intrebarea care ii este adresata in loc sa raspunda.

Memoreaza insa orice reclama ii pica in mana si toate spoturile publicitare. De altfel, din pasiunea pentru reclame, a invatat sa citeasca si sa scrie.

Parintii lui Alin stau intr-un sat din judetul Giurgiu, Malu Spart, la 50 de kilometri departare de Bucuresti. Mama este casnica, iar tatal dulgher. Mai au un copilas, de doar cateva luni si traiesc cu greu dintr-un singur salariu si 2 alocatii de la stat.

Jeni povesteste ca simptomele au aparut cand Alin avea 2 ani. Tipa foarte des si nu rostise niciun cuvant. Au inceput controalele la medic, intai la cel de familie, care i-a spus ca e prea grijulie si, ca atare, a fost sfatuita sa se duca ea la psihiatru: "Toata lumea imi spunea ca e greoi, cum se zice la tara, ca o sa vorbeasca mai tarziu. Am asteptat pana pe la 2 ani, apoi ne-am dus la doamna doctor pediatru. Ea mi-a zis ca sunt prea grijulie, ca o sa vorbeasca mai tarziu, ca prea ma uit in fundul lui."

"Daca bateam din palme, nu raspundea, dar daca miscam o sticla de apa, imediat intorcea capul." Mama lui Alin incepuse sa se gandeasca la probleme de auz. In cele din urma, medicul de familie i-a trimis pe mama si copil la Bucuresti: "Si, pana la urma, la insistentele noastre, doctora ne-a dat o scrisoare catre profesorul dansei in care scria ca Alin nu are nimic, insa mama e prea grijulie si ca ii trebuie un consult psihiatric..."

La Bucuresti, nu i s-a pus un diagnostic clar. Au recunoscut, insa, ca are probleme pentru ca i-au prescris medicamente: Tonotil, Tonocan si vitamine. Oricum, medicul de aici a insistat ca trebuie sa se ingrijoreze abia dupa 3 ani, daca tot nu vorbeste. Dupa un an de medicamente si nicio schimbare, mama lui Alin a ajuns la centrul de recuperare Sfanta Ecaterina. Au mers pentru catva timp, de 2 ori pe saptamana, dar terapia era aproape egala cu zero pentru ca dura foarte putin.

Acela a fost, insa, momentul cand Jeni si-a dat seama ca fiul sau se poate recupera, pentru ca raspundea la cateva cerinte: "Ne duceam in Bucuresti si paream niste salbatici adusi de undeva din jungla. Pentru ca are fixism pe marcile de masini, in loc sa se fereasca, fugea in fata lor. Lumea spune ca e rasfatat sau ca nu e educat. E foarte greu in societate cu el. Primim lovituri si in parc, peste tot."

Terapia ABA au inceput-o dupa ce tatal a plecat la munca in Italia, unde castiga mai multi bani ca aici. Jeni a fost ajutata de o mamica cu aceleasi probleme: "Cand a venit sotul si a vazut ca in sfarsit scoate cateva cuvinte si a zis si tata, sotul mi-a dat dreptate si am continuat. Avem un an de zile de terapie, numai ca e foarte greu cu banii. Sunt 10 milioane doar pentru tutore, 8 milioane, cat sta cu el la gradinita, plus transportul terapeutului din Bucuresti pana aici."

Acum insa, tatal a fost nevoit sa se intoarca in tara si munceste ca dulgher in sat, pe la oameni. Financiar, lucrurile nu stau prea bine pentru parintii lui Alin. Mama recunoaste, lacrimand, ca daca terapia ar continua impreuna cu mersul la gradinita, Alin ar avea sanse reale de recuperare deoarece a facut progrese vizibile pana acum.

Jeni marturiseste ca Alin mai are inca probleme de socializare si de limbaj: "Acum e mult mai bine, citeste, a invatat singur, de la reclame, a vazut literele. La conversatie mai are probleme, vorbeste mai mult la persoana a II a. Copiii din jurul lui par invizibili. In rest, a reusit sa cunoasca familia, curtea, fiecare camera, se descurca cat de cat cu imbracamintea, atit am reusit, sa-i punem baza."

 

Nume Subiect Comentariu