„Intru direct la subiect. Am impresia ca sunt intr-o stare de depresie, pur si simplu vad cum totul imi iese pe dos, absolut totul... Sunt student la politehnica (daca ar conta cu ceva..), am probleme si cu unele examene.
Stiu (cel putin cred) ca am capacitatea de a le trece cu brio dar nu reusesc sa ma concentrez pe ele, sunt foarte superficial si dupa ce am picat unul simt un regret enorm ca as fi putut face mai mult. Parintii stiu ca asteapta mult de la mine, de aceea acest regret devine si mai puternic. Ma enervez pe mine insumi pentru nereusite si pentru cei de langa mine ce-i fac sa sufere. Sunt baiat, am 20 de ani, la fiecare nereusita simt cum imi pierd din timp si as da orice sa-l pot da inapoi, ar fi cea mai mare dorinta.
Despre dragoste, simt ceva special pentru o fata. La fel simte si ea. Cel de langa ea e un om extraordinar de bun, sufletist si o tine ca in palma. Oricat de mult as vrea sa fim impreuna parerea de rau ca as desparti-o de al ei nu-mi da pace. De cateva ori ea mi-a spus ca ma port ca un copil, ca nu vreau sa inteleg ca nu se poate si n-ar trebui sa mai sufar dupa ea...
Mie unul mi-e foarte greu, am vazut in ea tot ce mi-a lipsit o viata, am gasit in ea toate raspunsurile ce le aveam fata de sexul opus. Nu stiu daca e iubire adevarata, dar stiu sigur ca sentimentul e puternic.
Simt ca nimic nu-mi iese, totul e impotriva mea, orice dorinta pe care o am parca e facuta sa nu se indeplineasca.
Am vazut pe un documentar (al lui Nick Vujicic) ca poti cere ceva acum cu toata inima, te poti ruga la Dumnezeu sa-ti implineasca dorinta si El sa nu faca nimic in acel moment. Spunea ca Dumnezeu totusi te asculta, nu-ti indeplineste dorinta pentru ca te pregateste pentru ceva mai bun. Te lasa in suferinta pentru a-ti da mai tarziu lucruri mai bune.
Am incredere in El, in acest moment am si dorinte prea mari si cand vad ca raman doar la stadiul de dorinte imi creaza o tristete aparte...
Scoala, iubire, prieteni (cu ei stau mai bine..), familie (cat de cat bine..)...nu-mi iese nimic..
Uneori nu-mi mai vad scopul (stiu si in acelasi timp ca e o mare prostie "sa pleci" din lumea asta..)..stau cateodata un timp indelungat doar gandindu-ma ce ar trebui sa fac, ce ar trebui sa schimb la mine (simt ca multe..), cum as putea sa procedez in fata vietii...chiar nu gasesc solutii.”
Buna Catalin,
Avand in vedere ca esti la inceputul facultatii si al vietii de student, as spune ca e fireasca starea pe care o ai. Am trecut si eu pe acolo si, si mie mi-a fost greu.
In general inceputurile sunt mai grele pentru ca au o doza mare de necunoscut. Iar tu esti acum intr-o perioada cu multe inceputuri. Inceputul facultatiii care cere adaptare la un alt sistem de a invata, la noi colegi, la noi profesori, la un mediu total diferit fata de cel din liceu. Si este, de asemenea, o alta etapa a vietii tale. Cea in care incepi sa te gandesti la viitor, la viata profesionala, la eforturile pe care le implica asta. Esti la inceputul vietii tale de adult, cand renunti treptat la ajutorul parintilor, cand incepi sa te descurci singur.
Ei bine, multe inceputuri pentru tine si destul de provocatoare! Si cred ca ai nevoie sa devii constient de asta, sa iti dai seama ca e firesc sa fie greu si sa nu ai mereu performantele pe care le urmaresti. Si constientizand asta, sa incepi treptat sa ai mai multa rabdare cu tine, sa fii mai intelegator si mai tolerant, sa te critici mai putin.
Apoi, mai ziceam ca esti la inceputul vietii tale de adult. Asta presupune si o reevaluare a sistemului de valori. Adica, sa cauti sa-ti dai seama ce anume e cu adevarat important pentru tine, ce anume din tot ce ai invatat pana acum de la parinti si din scoala ti se potriveste tie, care din dorintele si asteptarile pe care le ai sunt chiar ale tale. Sau sunt mai degraba ale parintilor, ale rudelor, ale altor sisteme exterioare tie? Si ai putea sa faci si tu aceasta reorganizare, pentru ca, am senzatia, ca asta este unul din motivele starii cu care te confrunti: „Stiu ca parintii asteapta mult de la mine, de aceea, acest regret devine si mai puternic.”
Draga prietene, a sosit momentul sa te apleci spre ceea ce e important pentru tine, sa incepi sa traiesti TU viata, si sa nu-i mai lasi pe ceilalti sa o faca in locul tau dupa bunul lor plac, sa nu le mai dai voie sa-ti dicteze ce sa faci sau sa-ti spuna ce e bine si ce nu e bine.
In ce masura sunt cu adevarat importante pentru tine notele? Tu esti cel care isi doreste note mari, sau sunt de fapt dorintele parintilor tai, pe care le-ai interiorizat, si ai inceput sa crezi ca si tu iti doresti acelasi lucru? In ce masura crezi ca ele sunt semnificative pentru calitatea vietii pe care ti-o doresti? Si oare, chiar merita o nota atata importanta cat s-o „asezonezi” cu suferinta? Si atunci cand ne confruntam cu probleme mai grave ca boala, concedierea, pierderea unei persoane dragi, ce mai facem? Te face o nota mai bun sau mai slab? Te schimba semnificativ o evaluare la un examen, evaluare care uneori e data si dupa ureche, sau dupa cat de frumos sau de mult ai scris? Oare chiar merita? Si in ce masura crezi ca o sa conteze asta atunci cand o sa te angajezi?
Raspunde-ti la aceste intrebari, si cauta sa-ti construiesti propriul tau sistem de valori. Si nu doar in ceea ce priveste scoala si latura profesionala, ci totul. Consturieste-ti propriul sistem de valori in ceea ce priveste viata! Si foloseste cat de mult poti propria ta experienta! Atunci cand ai ocazia, cauta sa vezi pe pielea ta ce-ti este bun si ce nu.
Si as mai vrea sa te fac atent la un lucru, adica la continutul urmatoarei tale afirmatii: „Ma enervez pe mine insumi pentru nereusite si pentru cei de langa mine ce-i fac sa sufere.”
As vrea sa spun ca nu tu esti responsabil pentru trairile emotionale ale celorlalti, nu le patrunzi tu in sulfet si le „crosetezi” acolo o emotie! Fiecare alege ce sa simta intr-o situatie sau alta, fiecare reactioneaza in felul sau la un anumit stimul, si nu stimulul este cel care genereaza emotia. Si o sa-ti dau un exemplu:
Daca arati o culoare catorva persoane, ele iti vor comunica reactii diferite. Una iti va spune ca nu-i place absolut deloc culoarea aia, ba chiar ii da o senzatie de tristete; alta iti va spune ca e culoarea ei preferata, pentru ca ii aminteste de un zmeu pe care i l-a consturit bunicul in copilarie; alta iti va preciza ca e o culoare draguta, insa nu ar purta-o niciodata, s.a.m.d. Ei bine, culoarea aia e aceeasi, nu e nici vesela, nici trista, nici draguta, nici mai putin draguta. Ea pur si simplu ESTE o culoare si atat.
Prin urmare, ceea ce aleg sa simta oamenii din jurul tau ca urmare a rezultatelor tale scolare, e repsonsabilitatea lor. Responsabilitatea ta, este sa te raporterzi la tine si sa simti Tu pentru Tine. De acum tu traiesti, TU traiesti viata TA! „Parintii tai au avut-o pe a lor, si cu siguranta au avut si ei note mici, si cu siguranta au facut si ei greseli. Si la fel ai si tu dreptul tau la asta, si la tot felul de experiente. Insa din acest moment, acest drept ti-l oferi TU.
Cat despre fata care iti place, iti sugerez sa te intrebi ce trezeste ea in tine? Ce din tine te face sa ai sentimente atat de puternice fata de ea? Iti aduce aminte acesta experienta de altceva, de altcineva? Oare de ce ai ales tu (adica o parte inconstienta din tine) sa te simti atras de o fata care este implicata intr-o alta relatie?
Uite! Aici mi se pare potrivit ceea ce ai spus tu legat de documentarul acela, cum ca Dumnezeu ne trimite unele experiente cu care ne este greu, ca sa invatam ceva din ele si sa ne pregatim pentru a primi in viata noastra niste experiente fericite. Si mai adaug eu aici, ca atunci cand ai extras mesajul, invatura care ti-a fost trimisa prin experienta aceea, dispare si suferinta.
Si mai spuneai tu, ca uneori, simti ca nu iti gasesti sensul. Aici ajungem tot la sistemul de valori si la a-ti trai propria viata. E firesc sa simti ca nu-ti gasesti sensul atunci cand traiesti dupa niste principii care nu sunt ale tale. E ca si cum ai trai in corpul altei persoane. Normal ca nu te regasesti, normal ca simti disconfort cand te uiti in oglinda, normal ca simti ca nu ai sens, daca rolul tau aici ar fi fost sa devii un mare fotbalist si tu ai trai, sa zicem, intr-un corp de femeie, care mai e si lipsita cu desavarsire de talente sportive.
Parerea mea este ca ti-ar fi bine sa incepi sa te bucuri de viata, sa iti vezi de scoala ca si pana acum, fara insa a te mai culpabiliza. Si energia pe care ti-o consumai pana acum invinovatindu-te, sa ti-o investesti in micile tale pasiuni si in experiente cat mai variate. Fa sport, iesi cu prietenii, mergi intr-un club sa dansezi, joaca un fifa in retea, cunoaste oameni de tot felul, fa voluntariat, inscrie-te in organizatii studentesti, zambeste pe strada unei personae pe care nu o cunosti, fa ceva neobisnuit sau altfel decat ai facut pana acum! Pur si simplu simte bataia vietii din fiecare lucru. Este acolo! Si este cu sens si aducatoare de sensuri!
Iti urez succes! Eu simt ca o sa-l ai;)
Cu drag,
Corina
Comentarii : 4
Subiect : mam saturat sa sufar
sunt o fata de 23 ani si am plekat de mica din tara mam saturat sa stau singura sa ajut oameni pe care ami vrea raul asa sunt eu sufletista mam saturat sa iubesc si sa nu fiu iubita nustiu ce sa mai ma fac mam saturat sa sufar cred ca cad psihic toti imi vor raul iar eu sunt sufletista daca mie rau nimeni nu ma crede chiar sunt atat de mincinoasa nu mai suport vreau sa imi schim viata astept comentariele voastre multumesc nu mai rezist
Subiect : pentru valentina
stiu ca a trecut mult timp de cand ai scris si nici macar nu stiu daca vreodata o sa vezi comentariul meu,valentina;si eu am 23 de ani si sunt plecata de mult din tara,am facut aceeasi greseala pe care multi oameni o fac:mi-am lasat familia pentru strainatate,am plecat in cautarea unei vieti mai bune sau poate o viata mai usoara;am gresit....si eu.daca zici ca ajuti oameni atunci de ce nu te ajuti pe tine?poate ar fii cazul sa ii las un pic pe ceilalti sa te mai ajute si ei.spui ca iubesti si nu esti iubita,hai sa iti spun un secret:multi iubesc si nu sunt iubiti,fii sigura ca undeva e si iubirea ta.cineva mi-a spus ca daca vrei sa ajungi la bine trebuie sa treci prin rau,altfel cum ai putea recunoaste binele?vrei sa iti schimbi viata?fa-o!dar mai intai schimba-ti modul de gandire;nu te mai gandi ca toti iti vor raul,nu-ti vrea nimeni raul si stii de ce? pentru ca fiecare e ocupat cu el insusi.in fine,m-am lungit cu scrisul,sfatul meu este:iesi din casa,fa-ti prieteni,distreaza-te,fa ceva cu viata ta,nu lasa viata sa faca ce vrea ea cu tine,in fond,viata e frumoasa,ai tu un moment mai greu pe care sper din suflet sa il depasesti daca nu l-ai depasit deja.te pup,ayianna
Subiect : buna
nbnnm
Subiect : buna
buna ziua ,in primul rand ma bucur fff mult ca v-am gasit ,chiar nu stiu ce sa mai cred despre mine am o probleme in viata de zi cu zi toate imi ies pe dos cred ca sunt prea credula prea sincera in viata si am mereu de pierdut asa cred eu vad ca lumea nu este asa cum o cred eu dar nu ma pot schimba ,sunt in concediu fara plata si seful imi spune ca ma va suna sa ma cheme la servici dat simt ca colegii mei nu ma mai vor si vb urat despre mine la sef asta simt dar nu sunt sigura colegii cu care ma intelegeam bine si pe care eu ii consideram prieteni ma evita la tel ,nu-mi vorbesc si nu inteleg de ce,oare asa e lumea ?perversa?cu ce le-am gresit nu stiu eu nu gandesc asa ...am un copil de crescut ei nu se gandesc oare nu au suflet?nu stiu ?eu merg pe mana domnului si cred ca va avea grija de toata lumea dar in viata mea am avut parte numai de dezamagiri din partea oamenilor si cred despre mine ca pun prea mult suflet in prietenii .....nu mai am incredere in oameni deloc oare e bine?
Subiect : NEINCREDERE
BUNA,SUNT O FATA DE 20 DE ANI ACUS,ANUL TRECUT AAM AVUT BACUL PE KRE L-AM LUAT,AM DAT LA FACULTATE INSA...PRIETENUL MEU KRE LUCREAZA IN ITALIA KND A VENIT AKSA MI-A PROPUS SA VIN CU EL IN ITALIA K IMI DA MAMA LUI DE MUNCAMIN CELE DIN URMA AM RENUNTAT CU MARE REGRET LA FACULTATE SI AM ALES SA FIU CU EL PENTRU K IL IUBEAM ENORM DE MULT,KND AM AJUNS ACOLO INK ERAM PUTIN TIMIDA K NU II CUNOSTEAM PE AI LUI,STATEAM MAI MULT ACASA..NU AVEAM DE MUNCA...II FACEAM MANKRE PRIETENULUI MEU,CURATENIE,TOT CE TINEA DE EL INSA BANII II TINEA MAMA LUI,ASA LE TINEA SI LA CEILALTI FRATI,BINEINTELES K M-AM SUPARAT SI I-AM SPUS SI LUI,A INCERCAT SA-I SPUNA SA-I DEA CARDUL DAR A REACTIONAT URAT,KND NU ERA EL ACASA SE COMPORTA URAT MAMA LUI CU MINE SI TOTUL PENTRU K I-AM SPUS DE BANI PRIETENULUI MEU,INTR-UNA DIN ZILE CU EL DE FATA,MAMA LUI M-A JIGNIT IN TOT FELUL SI M-AM FACUT SA PLANG FOARTE MULT,M-A DERANJAT FOARTE MULT TACEREA LUI PENTRU K AM VENIT LA EL VIRGINA SI ERAM O FIRE RETRASA,EL MI-A SPUS K A TACUT PENTRU K SE TEMEA SA NU-MI FACA MAMA LUI VREUN RAU,DAR CHIAR SA NU SCOATA UN SUNET?MEREU IMI SPUNE K MA IUBESTE FOARTE MULT SI K NU-SI IMAGINEAZA VIATA FARA MINE,(NOI NE-AM INTELES F BINE KT TIMP AM STAT LA EL)ACUM SUNT IN TARA,AM PLECAT,AM DAT PENTRU PERMIS SI NU STIU CE SA FAC,AM MARI EMOTII SI MEREU MI-E TEAMA DE ESEC,CE SA FAC?ACUM IUBITUL MI-A SPUS K VREA SA-SI IA CASA DEOPARTE SA VIN INAPOI DAR NU STIU CE SA FAC...VA ROG DATI-MI UN SFAT,MULTUMESC ANTICIPAT.
Subiect : sunt intr-o continua cearta cu parintii mei :((
Buna sunt veronica si am 14 ani.Parintii mei nu ma inteleg , ei nu sunt de acord cu prietenul meu, si pe mn ma deranjaza asta va dati seama. Eu sunt tot timpul trista si nu am chef de nimic si nu stiu de ce? Pe mine ma deranjaza k ei nu sunt de acord cu ceea ce fac eu .As vrea sa le fiu pe plac da nu stiu cum? Parca toti sunt in potriva mea...:(( Pot sa fac ceva in situatia asta ???Sau nu stiu sa ma shimb???
Subiect : Totul îmi iese pe dos. Ce să fac?
am lecturat si eu raspunsul dvs..si ma ajuta...sunt cam in aceeasi situatie...aproape identic...difera partea cu dragostea pt o fata...totul e aiurea..mi-as dori afectiune din partea ei...sa-mi treaca nevoia de a o simti in bratele mele...nu neaparat o relatie..totul e aiurea
Subiect : nu pot trece...cu gandul, ca nu poate fii a mea
Sunt un baiat de 18 ani....tin la o fata mult foarte mult...vreau foarte mult sa o uit...daca e nu vrea sa avem o relatie....da nu o pot uita ...fac tot posibilul da nu pot..ne privim mereu in ochii in ochii cand ne vedem da ea vrea sa fim doar amici.....da eu nu pot sa fiu amic dak eu tin la ea....ce imi sugerati..cum pot sa o uit
Subiect : Nu stiu ce sa fac
Am probleme in relatie.Prietenul meu vrea sa vorbeasca pe mess,skype si telefon cu diverse femei pe care le intalneste la serviciu despre viata lor personala,ca o sa mearga cu ele sa se plimbe si la o cafea cand noi nu ne intalnim. Sa primeasca felicitari de sarbatori de la fostele iubite.L-am rugat sa nu mai faca acest lucru si nu este deacord spunand ca vreau sa-l izolez si daca nu accept ne despartim.Va rog s-mi dati un sfat.