10-06-2009 12:30 | de Georgiana | 1 afisari

Tipareste | Comenteaza

« Mai sunt doar câteva luni, mă gândeam eu disperată, şi eu nu am rochie de mireasă ». Mă plângeam la toată lumea. Deja se obişnuiseră cu discursul meu. 

Colindasem magazine peste magazine, dar fără nici un rezultat. Si asta doar pentru că eram puţin mai plinuţă, iar mărimea 42 nu prea există în magazine. Trebuie să fi slabă ca să ai deptul sa visezi la rochia perfectă şi la o nuntă la fel de perfectă. 

Erau magazine în care intram şi mi se spunea sincer: « Nu vă mai uitaţi, nu avem mărimea dumneavoastră, în schimb puteţi comanda! ». Bine-bine, comand, dar dacă modelul nu mă avantajează? Ce mă fac în prag de nuntă cu o rochie în care nu m-aş simţi bine. Si uite aşa îmi petreceam nopţile gândindu-mă dacă o să găsesc şi eu « aceea » rochie? Făcută pentru mine.

Citisem, întrebasem, şi peste tot acelaşi raspuns: Nu vă cumpăraţi rochie până nu simţiţi că ea este. Ceva genul: el e alesul. Asa se întâmplă şi cu rochia: ea este aleasa. Dar eu nu mai aveam speranţe: ajunsesem să cred că dacă gasesc una pe mărimea mea o să fiu cea mai fericită. 

Insă mi s-a întâmplat si mie minunea mulţumită unei colege de serviciu care îmi spune într-o zi: ai fost la magazinul de vizavi? E nou deschis şi e pentru miresici. Am zis: da??? Habar nu aveam. Am fost la magazin, nu prea entuziasmată, din pură întâmplare. Acolo, doamna manager mi-a arătat catalogul, mi-am ales eu niste modele, nu foarte entuziasmată repet, pentru că erau destul de măricele preţurile şi din catalog nu prea iţi dai bine seama.

Si îmi zice: « de ce nu-ţi faci o programare, am două rochii pentru tine, nu le-ai ales, dar măcar sa-ţi faci o idee de cum ţi-ar sta ». Am făcut exact ca în desenele animate cu Tom si Gerry. Mi s-a aprins beculeţul.

M-am programat şi iată-mă ajunsă la probe. M-am dus acolo ca sa-mi respect programarea. Nici prin gând nu-mi trecea că o să mă cuprindă rochiile si o să-mi vină atât de bine.
Am probat-o pe prima şi spre marea mea uimire îmi venea foarte bine. Sunt şi modestă, ştiu. Dar chiar nu-mi venea să cred.

Era prinsă după gât, cu broderie fină şi cu o trenă foarte frumoasă. Deja mă gândeam: o iau. Asta pâna când am probat rochia visurilor mele: cu organza, cu o broderie foarte frumoasa şi o trenă pe măsură. Pur şi simplu m-am îndrăgostit. Eram cu mult mai scumpă decât credeam eu că o să dau pe o rochie de mireasă pe care o sa o port o singură noapte. Dar ea era. Nu mai putea fi o altă rochie care să-mi placă atât de mult si să fie si pe măsura mea. Am plecat cu zâmbetul pe buze.

L-am sunat pe viitorul meu sot, i-am spus ce şi cum şi el a zis să mă duc să plătesc un avans până nu se răzgândeşte. Eu am mai ezitat puţin. Era cam mult. Aşa că am chemat-o pe naşa să mă vadă şi să-mi spună dacă chiar îmi vine bine rochia sau doar mi se pare mie. 

Am fost iaraşi la probă, naşei i-a placut foarte mult, mi-a şi cumpărat voalul imediat, a doua zi am plătit avansul şi eu m-am ales cu rochia visurilor mele. Am profitat si mi-am luat şi pantofi asortati cu rochita mea ivoire, gentuta şi bijuteriile tot de la acelasi magazin. Am optat pntru un colier de argint foarte fin cu o perluţa şi cerceluşi perluţă. 

Sunt absolut încântată de tot ce am găsit şi mai ales de rochiţa mea cu care mă laud la toată lumea.
Vă urez şi vouă, viitoarelor miresici, să aveţi acelaşi noroc ca mine şi să vă găsiţi rochia perfectă.
 

Nume Subiect Comentariu