Psiholog online. Te ajutăm să treci peste orice!
Citesc cărţi, adun informaţii de pe internet, însă când există, totuşi, o problemă, tot la un prieten bun apelez. Am o întrebare cu două posibile răspunsuri? El mă împinge sigur spre cel corect! Sunt într-o situaţie fără ieşire? Mă convinge că oricând există o uşiţă. Este umărul pe care mă sprijin la nevoie.
Şi acum mi-a venit rândul! Sunt aici, pentru voi! Vă răspund la întrebări şi la dileme. Sunt prietenul vostru de pe net! Mă numesc Corina Radu şi sunt psiholog. Am creat împreună cu redacţia madone.ro un spaţiu virtual de întâlnire, unde poţi sa vorbeşti, să întrebi, să clarifici.
Scrie-ne pe comunitate@madone.ro despre o dificultate pe care o ai, o criză în relaţia cu o persoana apropiată, despre sentimentele puternice pe care le trăieşti sau lasă un comentariu acestui articol despre tot ce te frământă. Sunt aici să te ajut!
Antidotul pentru gelozie – increderea in sine 
Totul îmi iese pe dos. Ce să fac? 
Când prietenii noştrii au probelme... 
Provocările adolescenţei. Nu ştiu să fiu sociabilă 
"Am doar 15 ani şi nu-l mai suport pe tata" 
Comentarii : 227
Subiect : am o problema
Buna, de cateva saptamani simt ca innebunesc, pe bune ! Sunt intr-o relatie, daca pot sa-i spun asa de aproximativ 4 ani, de 4 ani de zile tot mergem inainte si inapoi, problema e ca de ceva vreme sunt in depresie, ma agit din orice drmatizez mult, nu mai pot rade la glumele lui pentru ca le iau ca pe o jignire, daca ne incepem sa ne certam si vina nu e a mea, incep sa-mi cer scuze pentru ca traiesc cu sentimentul ca poate ma lasa, desi el spune ca insemn ceva pentru el, tot incep sa ma panichez, si am senzatia ca ma sufoc nu mai pot gandi pozitiv, desi am momente cand imi spun : " gata, revino-ti e numa in capul tau ! " nu pot sa nu ma gandesc la tot ce-i mai rau , am impresia ca o iau razna ..
Subiect : buna Mirela
Psihologul nostru, Corina, ti-a raspuns la problema ta. Toate raspunsurile se afla in subcategoria "Psihologul iti raspunde". Iata linkul http://www.madone.ro/08-05-2009/Relatia-mea-nu-mai-merge-Ce-sa-fac.html
Subiect : gata
Cand reletia nu merge , nu merge, dragoste cu sila nu se poate
Subiect : cum sa fac sa mananc sanatos?
Buna ziua,
Vreau sa mananc regulat, sa reduc mult consumul de dulciuri, sa nu mai rontai atat intre mese, sa mananc mai multe fructe etc. Dar imi este foarte greu, pana acum nu am reusit sa fac asta. Imi dau seama ca nu se leaga doar de alimentatie si ca trebuie sa imi schimb intregul stil de viata ca sa reusesc. (Si asta si vreau.) Mai ales mancatul de dulciuri si alte rontaieli ma ucide, nu pot deloc sa ma abtin. Este si chestie de obisnuinta, ca practic asta de multi ani. In ultima vreme (ultimele cateva luni) simt nevoia sa inchei fiecare masa cu ceva dulce, altfel parca nu am terminat de mancat. Si de vreun an nevoia cea mai mare de a manca (de toate, nu numai dulciuri, dar mai ales dulciuri) o simt seara tarziu, uneori chiar cand ma pregatesc de culcare. Atunci cred ca mananc cat in tot restul zilei. Am si o fixatie orala cred, am si fumat intr-o perioada (aproape 2 ani), dar am reusit sa renunt. Cu rontaitul insa e mai greu, ca am obiceiul asta inca din copilarie (acum am 24 de ani). Cred ca o sa incerc sa-l inlocuiesc cu altceva, de exemplu sa ma spal pe dinti, sa ies la o plimbare, sa dansez sau o sa incep sa reduc treptat portiile (adica o sa-mi "dau voie" sa mananc cate o bucatica de cioco, dar nu mai mult, mai ales ca cu cat mananci mai multe dulciuri, cu atat simti nevoia de si mai multe, pt ca creste si scade glicemia rapid). Desi atunci pe moment e foarte greu sa ma abtin si sa ma indrept spre altceva, imi cere un EFORT foaaaarte mare. Mai ales ca seara cand se intampla asta imi apare uneori in minte ideea ca "trebuie sa mananc ceva dulce", parca se infige acolo in creier si din momentul ala nu mai pot sa scap de ea, o aud din ce in ce mai tare si devine ca o obsesie si STIU ca o sa ma las pana la urma prada ei, oricat as lupta nu pot decat sa aman. Afectiune primesc destula, nu cred ca asta caut sa compensez. Poate altceva imi lipseste, cine stie. Cred ca ar fi un pas bun daca as rupe "programul" asta care se tot repeta, adica organismul si psihicul meu cred ca deja s-au obisnuit sa ceara si sa primeasca dulciuri in fiecare zi (de mai multe ori pe zi). O sa analizez mai mult sa vad cand anume simt nevoia asta si in timpul zilei, nu doar seara. Si ce anume simt in momentul in care savurez ciocolata respectiva :) Si cam atat. Haideti ca mi-am dat eu singura cateva solutii :)) Daca aveti vreo sugestie, orice, abia astept sa o primesc. Multumesc!
Subiect : continuare
Mi-a prins bine ca am scris, mi-au mai venit idei :) Ma gandeam sa abordez "lasatul" de dulciuri ca pe orice alt "lasat" de o anumita dependenta, de un viciu. Vreau sa spun ca mancatul de dulciuri e vazut in general ca ceva normal, nu e descurajat nici pe departe la fel de mult ca bautul sau consumul de droguri de exemplu. Dar eu il vad ca fiind la fel de daunator, asa ca de ce nu as lupta la fel de serios impotriva lui? Si as putea sa aplic "metoda" care mi-a reusit in renuntarea la fumat. Si in plus, in legatura cu ce ziceam mai devreme, ca o sa inlocuiesc mancatul cu alte activitati, probabil ar avea mai mult efect daca as canta sau as vorbi in loc sa dansez sau sa merg, ca doar nu pot folosi gura pt mai multe lucruri in acelasi timp :))
Subiect : Raspuns pt Daria
Draga Daria,
gasesti raspuns la problema ta in categoria psihologul raspunde. uite si linkul: http://www.madone.ro/18-05-2009/Nu-stiu-cum-sa-ma-abtin-de-la-dulciuri.html
Subiect : buna
am si eu o problema asa , nu prea mai dau de prieteni adica pur si simplu nu dau de ei la tel la nimic ...:(
vreau daca puteti sa ma ajutati pt ca de fiecare data cand incerc sunt dezamagit
ba nu raspunde ba ...
ba are treaba cate unu
si singur nu ies p'afara ca nah e aiurea
ma puteti ajuta pls:D
Subiect : pentru Catalin
Oare ce te astepti tu sa raspund??? Iti propun sa te pui in locul meu si sa iti raspunzi tu;):D
Subiect : cum sa trec peste o problema de familie?
am doar 15 ani si traiesc cu tatal meu un betiv ordinar si cu mama mea care se straduie sa faca totul bine ...va rogg ajuitatima sa trec peste asta ..cum sa il ignor cum sa nu mai fiu urmarita de prostiile lui ...??? am nevoie sa vorbesc cu cineva ...cineva la care sa ii spun tot ce am in suflet sa ma descarc odata ..ca altfel simt ca o sa fac o cadere nervoasa curand ...de ce tocmai mie mi se int toate astea ????????dc ??:((:(:(((:((
Subiect : cum sa trec peste o problema de familie?
idul meu de mess este rockaritza_yoo iar e-mailul meu rockaritza_yoo@yahoo.com pls cine ma poate ajuta contactatima plss :(:( multumesc mult
Subiect : Cum sa trec peste o problema de familie?
Draga Laura, exact cum spui chiar tu, ai nevoie de cineva care sa te asculte ca sa te descarci. Dupa ce se va intampla asta, vei gasi si solutii sa faci fata mai usor. O varianta ar fi sa mergi la spihologul de la tine de la scoala, daca aveti unul si daca crezi ca poti sa te deschizi. Sau poate ai o prietena cu care te simti bine cand vorbesti si care e dispusa sa-ti fie alaturi. Si eventual poti sa continui sa ne scrii noua aici pe site sau sa scrii pur si simplu pentru tine. Scrisul are un efect foarte bun in ceea ce priveste descarcarea emotionala si clarificarea gandurilor. De asemena, prin faptul ca iti folosesti mana, se eleimina si tensiunea care s-a acumulat in corp. Cand scrii, imagineaza-ti ca transferi pe foaia de hartie toti nervii si toata furia pe care o ai fata de tatal tau. Te-ar putea ajuta sa-l desenezi pe tata si apoi sa faci pe foaia de hartie ceea ce ai vrea sa-i faci lui. Fa sport, sau alte activitati ce implica corpul pentru ca ajuta la descarcarea agresivitatii si au ca efect stare de bine. Cauta si tu alte solutii care sa te ajute pentru ca tuu stii cel mai bine ce-ti face bine;)
Subiect : Cearta
Buna ma numesc SORIN si am 21 de ani. Am o prietena si suntem d 2 ani impreuna. D un an sta cu mine in casa. Aseara a tipat la mine k am scapat tel ei pe jos. Si mia stricat toata buna dispozitie. Si 2 zile nu am vorbit. Nu sa mai intamplat asta niciodata. Ce e d fakut
Subiect : prietena mea
buna!
am o prietena care de catva timp are o problema cu sotul ei.Ea este in concediu de maternitate de 9 luni si sotul ei de 3-4 luni a ramas somer. adica se descurca mai mult din banii de crestere a copilului si din ce ii mai ajuta parintii lui. parintii ei au o situatie materiala mai precara si nu ii pot ajuta. initial, dupa nasterea copilului, cam 4-5 luni , se intelegeau foarte bine, cel putin din cate ne povesteau si am vazut. Din momentul in care a pierdut el job-ul au inceput problemele. Fiind amandoi stresati probabil din cauza datoriilor in care au intrat si pe care o sa le mai faca in acest timp, se cearta tot timpul, si marea problema este ca el ii spune ca s-a plictisit in casa si coboara in fata blocului la o bere cu baietii. asta se intampla aproape zilnic,dar nu este doar o bere ci mai multe si a inceput de la o vreme sa exageeze chiar ajungand acasa la 1-2 dimineata. sta in compania unor persoane nu prea de incredere si cam betivi. nu mai stie ce sa faca,e disperata ca se poate ca pe parcursul timpului relatia lor sa se destrame si nu stie unde se va ajunge. problema este ca ea a tot incercat sa fie si mai rea cu el,adica sa se supere pe el, sa nu ii vorbeasca cateva ore,asta dupa ce a incercat cu blandete(asta e adevarata ei fire)sa ii explice ca in timp nu o sa se mai iubeasca,sau o sa stea impreuna doar pentru copil si mai multe pe sentiment.A incercat sa si planga,poate il sensibilizeaza,dar el vine acasa, spune ca ii pare rau dar a doua zi face acelasi lucru si tot asa... S-a obisnuit cu ideea ca ea il iarta mereu si ca daca pleaca de la el nu are unde sa se duca cu copilul si nu cred ca o sa le fie bine. nu stie ce sa mai faca, cum sa se comporte cu el ca sa isi dea seama ca el greseste mult fata de ea si tot odata si fata de copil pentru ca nu prea ii place sa stea cu el. sau ii spune ca nu stie ce sa ii faca el copilului. as vrea un sfat pentru ea daca se poate,va rog mult. chiar e disperata... va multumesc!
o zi placuta!
Subiect : comportamentul..
Buna!Sunt Eliza,mai pe scurt Ely..am 14 ani si bineinteles sunt o fetita alintata^^..imi fine..Am si eu o problema..e legata de coportamentul meu fata de cei din jur..nustiu de ce dar eu nu pra stiu sa ma comport cu prietenii mei si cateodata chiar si cu parintii...u sunt o fire sociabila..si as vrea daca se poate sa ma schimb cat mai am timp ,cu ajutorul dvs ^^...ce sfat miati da?
Subiect : griji
buna.vreau sa stiu de ce mi-a zis prietenul meu,la un chef,baut fiind,ca el nu apuca 26 de ani,ca o sa moara de inima???de atunci sunt foarte ingrijorata,trista...el nu are probleme de sanatate,tatal lui ia medicamente pt inima,dar el e ok.ne-am certat putin in seara aia ca a baut cam mult si el ca sa ma supere mi-a zis asta...nu mai pot de griji.va rog,ajutati-ma.
Subiect : nu stiu pe ce drum s-o iau..
Buna,..am inceput sa cred ca nu mai sunt sanatoasa,pur si simplu nu-mi gasesc linia de plutire.Iti povestesc in mare despre problema mea sa vad poate un sfat de-al tau ma poate ajuta.Acum trei ani am cunoscut un barbat prin intermediul unui anunt,am vorbit des la tel.,prin scriosori timp de un an de zile dupa care a venit sa ne cunoastem(suntem din tari diferite!).Ne-am placut si dupa o saptamana i-am intors vizita ramanand la el.Am simti ca el e barbatul cu care vreau sa-mi petrec restul vietii,chiar daca intre noi e o diferenta foarte mare de ani.Eu am 26 ani iar el 49ani.Am trait un an si ceva impreuna si pot sa spun ca am avut parte de cele mai frumoase momente din viata mea....dar toata lumea din jurul meu,inclusiv parintii imi ziceam ca relatia noastra n-o sa tina ca e diferenta mare si cel mai bine e sa-l las.De la o cearta minuscula mi-am facut bagajul si am plecat crezan d ca nu o sa dureze mult si-o sa uit de el,dar n-a fost asa!!!Avem un an de cand nu mai suntem impreuna si inca nu l-am uitat,inca il visez,inca ma gandesc foarte mult la el si inca ne cautam.In momentul de fatza amandoi avem alte relatii dar nu e ceea ce cautam.Acum am langa mine un barbat minunat care ma iubeste si la care tin si eu ,dar nu e aceelasi lucru.Nu simt aceeasi nebunie cum o simteam ptr celalalt.Zilele trecute mi-a propus fostul iubit sa ma intorc la el si sa ne casatorim si am avut o zi minunata gandindu-ma ca as putea fi din nou cu el,dar totul s-a spulberat cand a venit actualul acasa si mi-am dat seama ca nu as putea sa-i fac una ca asta,nu as putea sa-mi dezamagesc parintii.Stiu ca i-ar deranja fff mult sa ma intorc la barbatul care e de-o varsta cu ei!!NU stiu pe ce drum sa apuc si ce sa fac.Daca puteti sa-mi da-ti un sfat va rog sa-mi raspunde-ti pe adresa de mail...cipry3@yahoo.it.Va multumesc din suflet
Subiect : tata si noua familie
mama mea a murit acum 2 ani iar, tata si-a gasit o noua femeie,ea are un copil de 5 ani care are 30 de kg noi avem 17 ani Eu am o sora geamana si nu pot sa zic ca sunt foarte matura si nici grasa,idea e ca tata pleaca la ea si sta acolo aproape in fiecare noapte iar a 2 zi vine pe la 7 cu baiatul si zice sa avem grija de el .NU il suport Alexandru frate nostru vitreg se comporta aproape ca un porc ,mananca mult si vorbeste intr-una ,alearga de colo colo,trage vanturi.DEACEIA NU PREA IL VREAU PE LANGA MINE DAR TATA NU POATE SA NU FACA PE SEFU SI TOT CUM VREA EL FACE.MIE MI-AR PLACEA SA PETREC MAI MULT TIMP LIBER CU TATAL MEU NU CU ALEX.TATA CAND VINE ACASA NU FACE DECAT SA VORBEACA CU EA...UNEORI MAI FACE SI ALTE LUCRURI PRIN CASA DAR NU VREA SA ASCULTE SI PARERILE NOASTRE.
Subiect : Griji: Raspuns pentru Fabyana
Fabyana, cred ca cel mai bun mod de a afla raspunsul la intrebare este sa-l intrebi chiar pe prietenul tau. Gaseste un moment potrivit si abordeaza subiectul. Si incepe discutia prin a-i spune cum te-ai simtit atunci. Spune-i ca te-ai speriat, ca acum esti ingrijorata si ca ai avea nevoie sa-ti explice de ce a facut acea afirmatie.
Foloseste toate momentele de acest gen ca ocazii de a comunica, de a-ti cunoaste mai bine partenerul, de a consolida relatia, de a-ti exprima emotiile si nevoile.
Cautand rapusunsuri in afara, risti sa te indepartezi de relatie si de realitatea iubitului tau. Si in afara de asta, nu stiu in ce masura iti va aduce liniste, pentru ca va ramane indoiala: "Dar oare la asta s-a gandit si el? Sau altceva l-a facut sa spuna asta?"
Subiect : solutii..
Intru direct la subiect. Am impresia ca sunt intr-o stare de depresie, pur si simplu vad cum totul imi iese pe dos, absolut totul... Sunt student la politehnica (daca ar conta cu ceva..), am probleme si cu unele examene. Stiu (cel putin cred) ca am capacitatea de a le trece cu brio dar nu reusesc sa ma concentrez pe ele, sunt foarte superficial si dupa ce am picat unul simt un regret enorm ca as fi putut face mai mult. Parintii stiu ca asteapta mult de la mine, de aceea acest regret devine si mai puternic. Ma enervez pe mine insumi pentru nereusite si pentru cei de langa mine ce-i fac sa sufere. Sunt baiat, am 20 de ani, la fiecare nereusita simt cum imi pierd din timp si as da orice sa-l pot da inapoi, ar fi cea mai mare dorinta.
Despre dragoste, simt ceva special pentru o fata. La fel simte si ea. Cel de langa ea e un om extraordinar de bun, sufletist si o tine ca in palma. Oricat de mult as vrea sa fim impreuna parerea de rau ca as desparti-o de al ei nu-mi da pace. De cateva ori ea mi-a spus ca ma port ca un copil, ca nu vreau sa inteleg ca nu se poate si n-ar trebui sa mai sufar dupa ea...
Mie unul mi-e foarte greu, am vazut in ea tot ce mi-a lipsit o viata, am gasit in ea toate raspunsurile ce le aveam fata de sexul opus. Nu stiu daca e iubire adevarata, dar stiu sigur ca sentimentul e puternic.
Simt ca nimic nu-mi iese, totul e impotriva mea, orice dorinta pe care o am parca e facuta sa nu se indeplineasca.
Am vazut pe un documentar (al lui Nick Vujicic) ca poti cere ceva acum cu toata inima, te poti ruga la Dumnezeu sa-ti implineasca dorinta si El sa nu faca nimic in acel moment. Spunea ca Dumnezeu totusi te asculta, nu-ti indeplineste dorinta pentru ca te pregateste pentru ceva mai bun. Te lasa in suferinta pentru a-ti da mai tarziu lucruri mai bune.
Am incredere in El, in acest moment am si dorinte prea mari si cand vad ca raman doar la stadiul de dorinte imi creaza o tristete aparte...
Scoala, iubire, prieteni (cu ei stau mai bine..), familie (cat de cat bine..)...nu-mi iese nimic..
Uneori nu-mi mai vad scopul (stiu si in acelasi timp ca e o mare prostie "sa pleci" din lumea asta..)..stau cateodata un timp indelungat doar gandindu-ma ce ar trebui sa fac, ce ar trebui sa schimb la mine (simt ca multe..), cum as putea sa procedez in fata vietii...chiar nu gasesc solutii.
Multumesc..
Subiect : nu stiu cum sa ma impart
buna,nici nu stiu cum sa incep dar tare bine mi-ar prinde un sfat.dupa o relatie de 4 ani am hotarat sa ma casatoresc,anul acesta in mai am avut nunta,am avut impresia k dupa nunta voi reusi sa ma indepartez de problemele legate de familia mea,adica mama si sora mea...mama mea a fost intotdeauna si este si in ziua de azi o femeie cu multe probleme(dintre care:bani,sanatate iar pe langa astea nici noi copiii nu i-am adus prea multe bucurii,in special sora mea care a fost copilul problema).Nu credeam vre-odata k voi fi asa mamoasa (asta de pe la 18 ani,aku am 23,inainte nu eram asa,poate k nu intelegeam prea bine greutatile vietii)si nu ma voi putea desprinde de ea,mi-e tare greu si sufar enorm cand o vad k sufera,dar de 4 ani ma chinui sa ma departez de ele si de problemele lor si sa-mi vad de viata mea,sa constientizez k trebuie sa am mai multa grija de relatia mea cu sotul si sa pun accent mai mult pe casnicia mea,vreau sa zic k se simte,sotul meu ma tot intreaba ce am,de ce sunt suparata,dar situatia asta dureaza de mult timp si park ceva ma opreste sa vb cu el,nu k nu ar intelege,pt k tot timpul mi-a fost alaturi,dar mi-e frica k la un moment dat se satura si sa-mi spuna k nu mai vrea sa auda despre aceleasi probleme tot timpul,nu am cu cine ma sfatui,nu am cu cine vb despre asta,tin totul in mine si am impresia k o iau razna,intru in depresie si nu-mi revin zile la rand,mi-e tare frica ca-mi voi pune in pericol casnicia din cauza familiei.multumesc.
Subiect : raspuns pentru Catalin
Buna Catalin,
Avand in vedere ca esti la inceputul facultatii si al vietii de student, as spune ca e fireasca starea pe care o ai. Am trecut si eu pe acolo si, si mie mi-a fost greu.
In general inceputurile sunt mai grele pentru ca au o doza mare de necunoscut. Iar tu esti acum intr-o perioada cu multe inceputuri. Inceputul facultatiii care cere adaptare la un alt sistem de a invata, la noi colegi, la noi profesori, la un mediu total diferit fata de cel din liceu. Si este, de asemenea, o alta etapa a vietii tale. Cea in care incepi sa te gandesti la viitor, la viata profesionala, la eforturile pe care le implica asta. Esti la inceputul vietii tale de adult, cand renunti treptat la ajutorul parintilor, cand incepi sa te descurci singur.
Ei bine, multe inceputuri pentru tine si destul de provocatoare! Si cred ca ai nevoie sa devii constient de asta, sa iti dai seama ca e firesc sa fie greu si sa nu ai mereu performantele pe care le urmaresti. Si constientizand asta, sa incepi treptat sa ai mai multa rabdare cu tine, sa fii mai intelegator si mai tolerant, sa te critici mai putin.
Apoi, mai ziceam ca esti la inceputul vietii tale de adult. Asta presupune si o reevaluare a sistemului de valori. Adica, sa cauti sa-ti dai seama ce anume e cu adevarat important pentru tine, ce anume din tot ce ai invatat pana acum de la parinti si din scoala ti se potriveste tie, care din dorintele si asteptarile pe care le ai sunt chiar ale tale. Sau sunt mai degraba ale parintilor, ale rudelor, ale altor sisteme exterioare tie? Si ai putea sa faci si tu aceasta reorganizare, pentru ca, am senzatia, ca asta este unul din motivele starii cu care te confrunti: „Stiu ca parintii asteapta mult de la mine, de aceea, acest regret devine si mai puternic.”
Draga prietene, a sosit momentul sa te apleci spre ceea ce e important pentru tine, sa incepi sa traiesti TU viata, si sa nu-i mai lasi pe ceilalti sa o faca in locul tau dupa bunul lor plac, sa nu le mai dai voie sa-ti dicteze ce sa faci sau sa-ti spuna ce e bine si ce nu e bine.
In ce masura sunt cu adevarat importante pentru tine notele? Tu esti cel care isi doreste note mari, sau sunt de fapt dorintele parintilor tai, pe care le-ai interiorizat, si ai inceput sa crezi ca si tu iti doresti acelasi lucru? In ce masura crezi ca ele sunt semnificative pentru calitatea vietii pe care ti-o doresti? Si oare, chiar merita o nota atata importanta cat s-o „asezonezi” cu suferinta? Si atunci cand ne confruntam cu probleme mai grave ca boala, concedierea, pierderea unei persoane dragi, ce mai facem? Te face o nota mai bun sau mai slab? Te schimba semnificativ o evaluare la un examen, evaluare care uneori e data si dupa ureche, sau dupa cat de frumos sau de mult ai scris? Oare chiar merita? Si in ce masura crezi ca o sa conteze asta atunci cand o sa te angajezi?
Raspunde-ti la aceste intrebari, si cauta sa-ti construiesti propriul tau sistem de valori. Si nu doar in ceea ce priveste scoala si latura profesionala, ci totul. Consturieste-ti propriul sistem de valori in ceea ce priveste viata! Si foloseste cat de mult poti propria ta experienta! Atunci cand ai ocazia, cauta sa vezi pe pielea ta ce-ti este bun si ce nu.
Si as mai vrea sa te fac atent la un lucru, adica la continutul urmatoarei tale afirmatii: „Ma enervez pe mine insumi pentru nereusite si pentru cei de langa mine ce-i fac sa sufere.”
As vrea sa spun ca nu tu esti responsabil pentru trairile emotionale ale celorlalti, nu le patrunzi tu in sulfet si le „crosetezi” acolo o emotie! Fiecare alege ce sa simta intr-o situatie sau alta, fiecare reactioneaza in felul sau la un anumit stimul, si nu stimulul este cel care genereaza emotia. Si o sa-ti dau un exemplu: Daca arati o culoare catorva persoane, ele iti vor comunica reactii diferite. Una iti va spune ca nu-i place absolut deloc culoarea aia, ba chiar ii da o senzatie de tristete; alta iti va spune ca e culoarea ei preferata, pentru ca ii aminteste de un zmeu pe care i l-a consturit bunicul in copilarie; alta iti va preciza ca e o culoare draguta, insa nu ar purta-o niciodata, s.a.m.d. Ei bine, culoarea aia e aceeasi, nu e nici vesela, nici trista, nici draguta, nici mai putin draguta. Ea pur si simplu ESTE o culoare si atat.
Prin urmare, ceea ce aleg sa simta oamenii din jurul tau ca urmare a rezultatelor tale scolare, e repsonsabilitatea lor. Responsabilitatea ta, este sa te raporterzi la tine si sa simti Tu pentru Tine. De acum tu traiesti, TU traiesti viata TA! „Parintii tai au avut-o pe a lor, si cu siguranta au avut si ei note mici, si cu siguranta au facut si ei greseli. Si la fel ai si tu dreptul tau la asta, si la tot felul de experiente. Insa din acest moment, acest drept ti-l oferi TU.
Cat despre fata care iti place, iti sugerez sa te intrebi ce trezeste ea in tine? Ce din tine te face sa ai sentimente atat de puternice fata de ea? Iti aduce aminte acesta experienta de altceva, de altcineva? Oare de ce ai ales tu (adica o parte inconstienta din tine) sa te simti atras de o fata care este implicata intr-o alta relatie?
Uite! Aici mi se pare potrivit ceea ce ai spus tu legat de documentarul acela, cum ca Dumnezeu ne trimite unele experiente cu care ne este greu, ca sa invatam ceva din ele si sa ne pregatim pentru a primi in viata noastra niste experiente fericite. Si mai adaug eu aici, ca atunci cand ai extras mesajul, invatura care ti-a fost trimisa prin experienta aceea, dispare si suferinta.
Si mai spuneai tu, ca uneori, simti ca nu iti gasesti sensul. Aici ajungem tot la sistemul de valori si la a-ti trai propria viata. E firesc sa simti ca nu-ti gasesti sensul atunci cand traiesti dupa niste principii care nu sunt ale tale. E ca si cum ai trai in corpul altei persoane. Normal ca nu te regasesti, normal ca simti disconfort cand te uiti in oglinda, normal ca simti ca nu ai sens, daca rolul tau aici ar fi fost sa devii un mare fotbalist si tu ai trai, sa zicem, intr-un corp de femeie, care mai e si lipsita cu desavarsire de talente sportive.
Parerea mea este ca ti-ar fi bine sa incepi sa te bucuri de viata, sa iti vezi de scoala ca si pana acum, fara insa a te mai culpabiliza. Si energia pe care ti-o consumai pana acum invinovatindu-te, sa ti-o investesti in micile tale pasiuni si in experiente cat mai variate. Fa sport, iesi cu prietenii, mergi intr-un club sa dansezi, joaca un fifa in retea, cunoaste oameni de tot felul, fa voluntariat, inscrie-te in organizatii studentesti, zambeste pe strada unei personae pe care nu o cunosti, fa ceva neobisnuit sau altfel decat ai facut pana acum! Pur si simplu simte bataia vietii din fiecare lucru. Este acolo! Si este cu sens si aducatoare de sensuri!
Iti urez succes! Eu simt ca o sa-l ai;)
Cu drag,
Corina
Subiect : despre iubitu meu care nu ma mai inteleg cu el
nu mai suport sunt cu iubitul meu de 5 ani si il iubesc exagerat de mult dar el ma inseala si eu nu pot sa m,a despart de el.ce sa fac sa il uit ? sa nu mai fiu asa de mult dupa el?va rog ajutatima
Subiect : increderea
Buna ziua!Sunt baiat in varsta de 17 ani si ma confrunt si eu cu o problema.Nu pot sa am incredere in nimeni dupa ce cel mai bun prieten simt ca ma tradat.Si acuma suntem ''cei mai buni prieteni'' pentru ca tinem mult unul la celalt dar totusi neincrederea este prezenta mereu.Ce as putea face sa trec peste tot si sa ajung sa fiu cu el un prieten oarecare sau sa uitam de asta.Am o relatie cu o fata de 2 luni si totul este bine doar ca nu pot sa am incredre in ea.Mereu ma gandesc ca va spune mai departe sau ca ma va trada cum am mai patiti si cu alte fete.In ce pot sa zic ca am incredere este viitorul meu,pe care il construiesc numa eu si de el doar eu sunt raspunzator.Va rog sa-mi spuneti cum sa fac sa am incredere in oameni si cum sa uit eu de prietenu asta meu bun care in ciuda faptului ca si-a incalcat unele promisiuni stiu ca tine la mine ca la un frate.Va multumesc!
Subiect : neintelegeri in familie
buna va rog cititi si mesajul meu ,sunt casatorita de 3 ani cu sotul meu pe care il iubeam si il iubesc f mult insa de cand a aparut in viata noastra fetita pe care abia am asteptat-o sa se nasca au inceput neintelegerile,de fapt mai tot timpul eu sunt cea care incep certurilr din motive mici da nu ma pot abtine ma enervez f repede si sar cu gura pe sotul meu,nimic din ce face nu imi convine si mereu il cert simt ca il pierd cand nu e in preajma imi spun ca o sa fiu mai intelegatoare dar cum e langa mine mereu gasesc un motiv sa ne certam va rog ajutati-ma sa iau calmante,am si o viat zilnica f incarcata si nimeni nu ma ajuta cu fetita sotul lucreaza pana laora 20 zilnic sau cum sa procedez simt ca nu mai pot
Subiect : Iubire imposibila
Buna , nici nu stiu cm sa incep.Am o problema care ma framanta de 3 ani de zile.M am indragostit de proful meu de geografie cand eram in clasa a 8a adica in urma cu 3 ani.Initial am crezut ca e doar un capriciu, ca i se poate intampla oricarei eleve, dar lucrurile au degenerat pentru ca dupa terminarea clasei a 8a, timp in care ne am apropiat unul de altul in sensul ca ne am schimbat nr de telefon si vorbeam foarte des , eu am decis sa ma indepartez de el.Am considerat ca asa mi ar fi mai bine, pentru ca el are o familie, o sotie, un copil , e mai mare ca mine cu 36 de ani, e o iubire imposibila.Decizia mea de a sta departe de el am considerat o potrivita nu doar pentru mine, ci si pentru cei din jurul meu, nu am vrut sa i ranesc sotia, nu am vrut sa ma implic in ceva care mai tarziu mi se va putea intoarce.Dar, dragostea mea pentru el a depasit orice limita, am facut multe ca sa fiu cu el, mi am santajat parintii, m am indepartat de prietena cea mai buna pe care nu o credeam cand imi spunea ca el s a dat la ea, pana cand, ajunsa la liceu, dupa 3 ani in care nu l mai vazusem dar ma gandeam mereu la el , l am revazut intamplator pe strada.Nu pot sa explic in cuvinte senzatia pe care am avut o.Am uitat de tot si imi venea sa i sar in bratze si sa nu l mai las sa plece.Bineinteles ca nu am facut asta, am pastrat formulele de politete care era normal sa existe intre un elev si un fost profesor.Numai ca el mi a propus sa mai trec pe la scoala, sa mai vorbim, sa i mai povestesc despre mine, sa mai fim ca inainte.Atat am asteptat sa zica.Saptamana urmatoare m am dus la scoala, am inceput sa ma apropii tot mai mult de el, veneam la scoala de 2 ori pe saptamana timp de 5 luni de zile, pana cand intr o zi m a sarutat.Acea zi nu o voi uita niciodata.A fost ca un vis devenit in sfarsit realitate, dar in acelasi timp ca un lucru interzis pe care nu trebuia sa l accept indiferent cat de mult mi l doream, pentru ca imi incalcam toate principiile.I am cerut o explicatie pentru comportamentul lui, i am marturisit ca il iubesc si ceea ce mi a oferit el drept explicatie m a socat pe moment.Ma asteptam intr un fel sa fie un familist convins, sa i para rau pentru ce a facut, sa fie omul pe care il credeam eu, cel cu picioarele bine infipte in pamant care face intotdeauna ceea ce e corect.Dar nu a fost asa. Mi a zis ca si a dat seama ca ma iubeste, acum ,cand m a revazut dupa atata timp, mi a zis ca m am maturizat, ca ii place foarte mult caracterul meu, ca gaseste la mine ceea ce nu are acasa, ca are nevoie de mine.Nu puteam sa ma simt in totalitate fericita pentru vorbele lui, pentru ca stiam ca prin aceste vorbe raneste femeia alaturi de care intemeiaza o familie.Totusi aceste remuscari nu m au tinut mult.Dragostea mea pentru el a fost si este mai puternica decat orice alt lucru, decat orice alt pacat care mi ar putea face mie rau.Acum suntem impreuna de 6 luni de zile si am cateva indoieli legate de el.Nu stiu daca se merita sa fiu langa el, acum imi doresc mai mult decat niste intalniri pe ascuns cum era la inceput, il vreau langa mine zi de zi, in fiecare moment, si pentru asta ar trebui sa renunte la familia lui, sa divorteze. Nu i am spus niciodata asta, nici el nu a deschis subiectul divortului, dar sunt sigura ca daca i as cere o ar face o( pentru ca face orice pentru mine), dar nu i-o pot cere.Ma gandesc la viitor.El va fi divortat, eu probabil il voi parasi, pentru ca nu avem cum sa fim impreuna: ai mei nu l ar accepta niciodata, eu imi voi intemeia o familie , voi avea copii...Cu toate ca as vrea din tot sufletul ca el sa fie cel cu care imi voi petrece restul zilelor stiu ca nu se poate si de asta nu vreau ca el sa ramana fara mine si fara sotie, dar nici sa o minta pe ea, sa joace un dublu rol.Nu mai suport tensiunea asta.Cum sa fac ca sa fie bine? Orice sfat e binevenit.Multumesc.
Subiect : Am nevoie de un sfat
Buna ziua.
As avea nevoie de ajutoru dumneavoastra urgent.Ma numesc Larisa,am 16 ani si am un prieteni de aproape 2 ani.Eu sunt in Portugalia iar el in Romania.Timp de 1 an am vorbit doar pe mess ne intelegem de minune de asta nu am de ce sa ma plang numai ca ieri seara vorbind asa cu el mi-a spus ca nu a reusit sa se lasa de fumat.Cu cateva luni in urma mi-a spus ca s-a lasat de dragu meu si ieri mi-a fost spus ca an incercat s.a lasat doar 2 luni dar apoi s.a apucat iar.Pana ieri nu mi-a zis absolut nimic pur si simplu mi-a ascuns si eu acum cand mai am doar 3 zile si plec in tara tocmai ieri mi-a spus adevarul.Eu sunt genu de fata care nu accept ca prietenu meu sa fumeze pur si simplu detest tigara.As vrea sa-mi dati cateva sfaturi in legatura cu asta pentru ca eu nu pot sa renunt la el din cauza asta dar nici nu pot accepta ca el sa fumeze.Ce as putea face in cazu asta?Prea mult il iubesc si el ma iubeste si nu as vrea sa ne desparitim din cauza asta.
Va rog ajutati-ma!´
Emailu' meu: Larysalaura@yahoo.com
Multumesc!
Larisa
Subiect : pentru Mikaela
Mikaela, raspunsul il gasesti la categoria "Psihologul iti raspunde". Iata si linkul http://www.madone.ro/29-07-2009/Probleme-in-cuplu-cand-apare-copilul.html
Subiect : nu ma simt completa ca femeie pt ca nu am un job
Am 30 de ani, un baietel de aproape 3 ani si de apropape 3 ani sunt casnica. Ah, nu-mi placae cuvantul asta, as vrea sa am un job asa cum visez eu. Problema mea e ca acum suntem in alta tara in care nu stiu limba, deci nu pot sa-mi gasesc un job asa cum vreau eu. Suntem in asteptarea unor acte pt a putea muncii in America. Care se pare va mai dura inca vre-o 3 ani jumate si uite asa, imi vin multe ganduri. Dar cel mai greu de suportat care ma face sa ma simt ca nu sunt completa ca femeie daca nu muncesc e ca dupa atata timp in care nu am lucrat voi mai fi in stare sa fac ceva. Acesti 3 ani si ceva care vor urma imi da depresie. Vreau sa va multumesc pentru treaba pe care o faceti....
Subiect : Au ineput problemele...
Buna ziua,
Sunt o femeie implinita,casatorita de 6 ani,am 2 fetite minunate si o relatie cu sotul meu de aproape 14 ani pe care pana nu demult o consideram perfecta.Sotul meu are o sora aroganta,cu gura mare care se simnte indreptatita sa dea tuturor sfaturi,de care el este foarte atasat.Ii vede si el defectele,dar i le trece cu vederea pentru ca sunt frati si asa e poate normal.Am trecut in toti acesti ani peste multe situatii care nu mi-au convenit de dragul lui(situatii pe care insa le discutam cu el si imi dadea dreptate),pana intr-o zi cand m-am enervat mai tare si am pus-o putin la punct pe sor`sa.Colac peste pupaza am fost intr-o vizita mai lunga la socrii mei,hotarasem sa stau cu fetele in vacanta o saptamana(doar eu cu ele).Deoarece curatenia nu este punctul forte al soacra-mii,ca sa ma exprim cu manusi,m-am apucat sa fac curat in camerele unde stateam cu alea mici fara sa fac vreun comentariu la ea sau ceva.Acest lucru a scos-o efectiv din sarite,lasa ca nu m-a ajutat absolut deloc,dar la final cand sa asez covorul si am rugat-o sa m-ajute sa-l bag sub o mobila,a rabufnit intr-un mod care m-a blocat.L-am sunat pe sotul meu si i-am explicat sa vina sa ma ia a doua zi(socrii mei lucuiesc in provincie)lucru care s-a si intamplat.Desi el o cunoaste pe maica-sa si mi-a zis ca-i stie aceste iesiri(i le-a facut si lui de-a lungul timpului)in fata nu i-a reprosat mai nimic,mai mult chiar,acuma dupa nici o saptamana de la eveniment,incearca sa-i gaseasca scuze si sa ma roage sa fiu si eu mai concilianta...Mie nu-mi vine sa cred.
Simt ca-mi pierd increderea in el...Imi dau seama ca la un conflict deschis el nu sare sa ma apere,nu cere socoteala pentru cele intamplate,vrea sa fie bine in continuare si lucrurile sa stea la fel.Pe ele nu indrazneste sa le supere,dar pe mine nu conteaza daca ma supara.Nu ma intereseaza asa mult comportamentul socra-mii si al cumnatei mele,ce ma deranjeaaza foarte rau este atitudinea pe care o are sotul meu fata de subiect,nu ma simnt sprijinita sau protejata fatis.In toti anii care au trecut nimeni din familia mea nu i-a zis nici `da-te mai incolo`,iar astea isi permit sa ma persifleze cum vor.In fond nu sunt obligata sa-i permit soacra-mii iesirile de isterie si nici celeilalte lipsa de respect.Sunt intr-un impas teribil,eu credeam ca ma pot baza pe sotul meu in orice situatie si uite ca nu e asa.Consider ca el ar fi trebuit sa puna lucrurile la punct,eu asa as fi procedat in cazul invers.Nu stiu cum sa ma descurc cu sentimentul de neincredere care pune stapanire pe mine incet,incet.El isi mentine aceeasi relatie cordiala cu ele fara sa-l intereseze ca relatia noastra sufera din acest motiv.
Va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa-mi descarc sufletul si astept indrumarile d-voastra.
O zi placuta,Camelia
Subiect : Părinţii
Salut. Iată problema mea! Am 21 de ani, dar părinţii mei încă mă tratează ca şi când aş avea 12! Am un prieten cu care sunt de aproximativ 5 ani, dar ca să înţelegeţi ce vreau să spun, am voi să mă întâlnesc cu el doar joia, sâmbăta şi duminica şi doar până la ora 22 seara, asta în condiţiili în care plec pe la 18:30 de acasă, că vă daţi seama că dacă aş pleca mai devreme nu aş avea voie să vin la 22 ar trebui să vin mai devreme. Ceva de genul: "Cum? Pleci la 15 şi vrei să vii la 22, păi ce faci atât afară???"
Bun! Cu treaba asta aş putea să spun că m-am obişnuit şi prietenul meu s-a obişnuit...
Anuş ăsta am reuşit să o conving pe mama să mă lase să plec la mare cu el..."Cum? Singură, doar cu el?", a trebuit să negociez vreo 6 luni de zile...şi să mă ajute şi sorumea, care are 27 de ani dar până şi ea mai cere voie câteodată.
Anyway, cred că aţi prins ideea.
Bun! Sâmbătă a fost ziua mea! I-am spus mamei că, de ziua mea, vreau să îmi fac untatuaj, dar unul din acela semipermanent, care se şterge în 3-4 ani. Mama a luat foc efectiv: "Cum să te tatuezi? Da' ce eşti golancă, târfă, puşcăriaşă? Doar astea au tatuaje!"
Ceea ce aş vrea e cum să fac, cum să vorbesc cu ei ca să îi fac să înţeleagă că am totuşi 21 de ani şi că sunt suficient de mare că să mai iau unele decizii singură...Nu vreau să aştept până mă mărit ca să îmi fac un tatuaj! Nu mi se pare normal... Nu vreau să aştept până mă mărit ca să am voie să ies în fiecare zi, chiar dacă ar trebui să vin acasă la 22! Nu mi se pare normal! Mai am câteva luni şi fac 22 de ani!
Vreau să vorbesc cu cineva, cineva care să mă înveţe cum să îi abordez...
Subiect : problema
Buna!de cand am aflat ca iubitul meu pleaca la o facultate in alt oras sunt intr o depresie!mentionez ca sunt impreuna cu el de 3 ani!problema este ca un an rezistam cu relatia la distanta dar dupa ce voi pleca si eu la facultate nu stiu ce va fi!ai mei nu vor sa ma duc nici in ruptul capului in acea localitat(iasi). si nu stiu cum sa procedez sa i conving...va rog ajutati ma
Subiect : probleme
Ce sa fac ??? ca nu mai pot.Nu am loc de munca, stau toata ziua acasa si asa stand ma gandesc numai la lucruri urate in special la moarte, ce sa fac sa alung aceste ganduri.Sunt casatorita si e totul ok,nu avem copii cat ca ne dorim( dar situatia financiara vrea altceva).Va rog ajutati ma .
Subiect : salut
am 29 de ani si am suferit o deceptie, sotia mea presupusa cred ca ma inselat si cred ca nu ma iubit asa cum am crezut ... sa fi impreuna de 3 ani si sa te certi cu ea si in 7 zile a cautat un altul, dupa care au fost acasa la dansul cam seara de seara..si imi spune ca intre iei nu sa intamplat nimic nici nu asarutat-o..eu am 29 ea are 42 de ani a cunoscut un tip pe net deoseama cu ea..deci te scoate la restaurant iti ofera tot si imi spui ca nu lai lasat sa te sarute???si nu ati fac nimic???sa fim seriosi... doresc un sfat.. SA UIT INTAMPAREA?? SAU SA SE TERMINE TOTUL?? dar pe mine ma doare rau, ea spune ca inca ma iubeste si nu stiu ce sa mai cred..AJUTATIMA CU UN SFAT va rog...
Subiect : te rog ajuta-ma!!!
Am incercat sa trimit pe mail, dar am primit astazi mailul inapoi cu eroare cum ca nu a putut trimite asa ca voi scrie aici cu speranta ca voi primi un raspuns.problema mea este destul de delicata daca i-as putea spune asa. Sunt impreuna cu iubitul meu de 3 ani, il iubesc, nu ma indoiesc de acest lucru pentru ca il simt. Avem un prieten comun, cel mai bun prieten al nostru care este cu noi tot timpul, ne-a fost alaturi la bine si la rau, dar simt ca incep sa tin la acest prieten al nostru mai mult decat la un prieten bun. Am inceput sa ma gandesc la el ca si cum am fi impreuna, sunt foarte fericita cand este el prin preajma. Cand dorm il visez pe el, visez ca ma despart de iubitul meu si sunt cu el. Sau visez ca sunt impreuna cu iubitul meu si il insel cu el. Mi-a mai placut de acest prieten, cand relatia mea cu iubitul era pe la inceput, atunci incepusem sa fac aluzii incat iubitul meu se prinsese. Ne-am certat si bineinteles am negat totul. Dar atunci era altfel, doar imi placea, il simpatizam pentru ca imi placea felul lui de a fi. Acum parca simt mai mult decat o simpatie, incep sa tin la el. El este un prieten foarte bun, mereu l-am ajutat cum si cu ce am putut si el de asemenea, dar imi doresc ca aceste ganduri sa inceteze. Relatia mea cu iubitul este la fel, nu sa racit, il iubesc asa cum l-am iubit mereu, dar gandurile mele zboara prea departe. Oare ce se intampla in mintea mea? In inima mea? Tot timpul cand este plecat imi fac griji pentru el, ma gandesc daca este bine, daca i s-a intamplat ceva, daca a patit ceva. Te rog ajuta-ma sa imi revin!Te rog spune-mi ce se intampla cu sentimentele mele. Nu mai suport sa stau asa! Simt de parca il tradez pe iubitul meu
Subiect : Parintii...oh la naibaaa!!!!!!!!
Buna.Cred ca adolescenta este un obstacol peste nu toti pot trece asa usor.Am 15 ani.Iar parintii mei ma disperaaaaaaa rau de tot.Vor sa ma tina numai pt ei..ba chiar mai dorm cu ai mei in aceeasi camera?!!!!!Imi critica toti prietenii si mereu nu sunt multumiti de notele mele de la scoala chiar daca nu sunt rele,rar am note mai mici de 7.pe bune..!Daca incerc sa le vorbesc,tata-mi aminteste de viitor si de bani..bla bla blaaa..iese cu cearta mereu..din orice...cine ma poate ajuta pana nu ajung sa ma dau spre adoptie singura...:-p....??Va multumesc.Cu respect,Vanessa.
Subiect : nu ma mai pot controla
de cateva luni incerc sa slabesc 5 kg...la un momentdat am reusit sa slabesc vreo 3 kg,dar acum au revenit.ma simt ultima persoana.ma simt foarte complexata.nu ma simt buna de nimic.nu mai vreau nici sa ies din casa.am impresia ca sunt cat o balena.nu mai suport,imi pierd rabdarea foarte repede si din orice,pur si simplu nu ma mai pot controla,iar faptul k nu am reusit sa slabesc ma ucide.ajutati-ma,va rog
Subiect : va rog sa ma ajutati!
buna am si eu o mare problema pe care nu o pot discuta cu nimeni pentru ca nimeni nu o ia in serios . As vrea sa vorbesc cu cinvea de specialitate si nimeni alcineva sa nu aiba acces la conversatie.
Subiect : singura
Am 37 de ani , sunt necasatorita si nu am reusit sa imi fac niciun prieten pana acum. Am asteptat persoana de care sa ma indragostesc , dar , atunci cand am intalnit-o n-am stiut sa ma port. Atat de mult m-a inveninat neputinta mea incat am inceput sa lovesc in tot...prieteni , colegi, rude ,prieteni , parinti...i-am indepartat aproape pe toti si vad ca nu ma opresc. Nu stiu cum sa innabus regretele unor alegeri pe care le-am facut in trecut si care m-au adus in situatia de a-mi plange de mila acum. Nu ma simt bine cu ce am facut , toata viata mea mi se pare risipita. Constiinta faptului ca sunt singura vinovata nu ma ajuta. As vrea sa gasesc un rost tuturor acestor ,pana la urma mici ,probleme si nu vad niciunul , nici in aparitia lor , nici in posibila rezolvare.Cu cat incerc sa vorbesc despre asta cu atat mai rau ma simt. M-a durut ca "prietenii" ma ignora si apoi mi-a parut rau ca le-am reprosat asta si ca i-am sters de pe lista de mess.Nu mai am incredere ca pot gasi oameni care sa ma placa. Cred ca am ramas ancorata mental intr-o alta etapa a existentei si reactiile celor din jur, adresate persoanei de 37 de ani , ma agreseaza prin brutalitate.
Imi pare rau ca nu am stiut sa ma bucur de micile intamplari si acum nici macar nu mai recunosc aceste mici intamplari care fac viata frumoasa.
Subiect : concentrare
Buna. Am 14 ani si am o problema mare la scoala. Nu ma pot concentra. De aceea am rezultate slabe la invatatura.Parintii mei fac orice pentru mine , eu ii inteleg foarte bine , dar ce sa fac,nu pot mai mult. Ce sa fac in cazul asta?
Subiect : am o depresie??
Buna seara! Ma numesc Andreea, am 29 de ani si de curand mai exact pe 28 iulie mi-am pierdut mama( avea 53 ani). Tin sa precizez ca nu mai am alte rude ( frati, veri , bunici sau matusi), tatal meu decedand cand aveam 11 ani. Decesul mamei a fost un soc mult prea mare pentru mine; perioada de cand s-a imbolnavit si pana a murit a fost de o luna si putin. I se pusese un diagnostic , incepuse un tratament.. medicii au spus ca se va face bine.. si .. cu 3 zile inainte de externare a aparut o complicatie si atat .. asta a fost … a decedat… Problema este ca eu nu reusesc sa-mi revin; Sotul meu este alaturi de mine.. toti prietenii ma sustin si imi sunt aproape… dar eu nu mai suport nimic..mai ales vorbe de genul : ” trebuie sa fii tare , viata merge inainte”Sunt constienta ca viata merge inainte, ca trebuie sa trec peste, ca ma vegheaza de acolo de sus, ca va fi aproape de mine toata viata, dar nu stiu …… de o saptamana plang intr-una.. . Mi-e frica sa nu am o depresie care in timp sa se agraveze; va rog ajutati-ma sa imi dau seama ce trebuie sa fac pentru a-mi reveni;
va multumesc anticipat cu speranta ca voi primi un raspuns cat mai repede.
din pacate la noi in oras nu este nici un cabinet de acest gen
Subiect : intrebari fara raspuns...
Buna, sunt si eu intr-o relatie de 1 an de zile si.. am impresia ca iubitul meu nu ma mai iubeste .. de fiecare data cand incerc sa vorbesc cu el despre comportamentul lui.. spune ca el ma iubeste si ca nu vrea sa ma piarda.. as vrea sa pot sa scap de chinul prin care trec.. am mai fost despartiti o saptamana , iar zilele alea mi s-au parut interminabile..nu suport sa-l stiu departe de mine sau cu o alta fata.. cand suntem despartiti.. plang intr-una si tremur toata.. nu mai am chef de viata.. nu mai am chef de nimic.. nu stiu ce sa fac.. cum pot sa trec peste faza aceasta?
Subiect : vreau sa ma inpac cu el
Buna am avut o relatie de 4 ani cu un baiat mai mare cu un an ca mine eu am 18 ani,acum 2 zile a pus capat relatiei datorita faptului ca el suferea prea mult din micile certuri,au mai fost astfel de discutii si spunea ca vrea sa ne despartim dar pana la urma cu marile mele rugaminti si cu ideea de am ma schimba eu,ne impacam.acum au trecut doua zile si el nici nu mai vrea sa auda de mine in prima zi a spus ca ramanem prieteni dak sa nu insist sa ne impacam dar nu am rezistat mai mult de ozi si m-am dus la el ca sa il rog sa ne impacam dar el nu ma ascultat prea mult si a plecat in fuga k sa nu ma mai vada.prietenei mele care a incercat sa ne inpace i-a sp ca nu mai vrea sa ma vada deoarece sufera mult cand ma vede plangand,nici nu mai vrea sa fim impreuna.acum si-a inchis telefonul.am rugat-o pe mama sa vb cu el pt ca pe ea o respecta ff mult dar dak are telefonul inchis nu are cum.sunt disperata plang intr-una.vreau sa ma impac cu el cum sa o fac,ce ma sfatuiti astept raspunsul dumnevoastra urgent.multumesc
Subiect : ajuta-ma
Buna,ma numesc Stefan Stefania,am o problema in legatura cu viata mea privata,cu sentimentele mele fata de o lume pe care o creez de vre-o 2 luni bune.De cand a murit idolul meu Michael jackson...ma tem de venirea noptii...in fiecare seara adorm cu el in gand si ma trezesc cu el in gand,il visez,mi-l imaginez alaturi de mine,imi imaginez cum ar fi fost daca l-as fi cunoscut ,daca as fi fost in viata lui.Mai nou imi fac tot felu de iluzii ciudate ,iluzii ce imi aduc cosmaruri,ma gandesc ca poate ar trebui sa-l uit ,dar nu pot,simt ca il iubesc.Cand ma cert cu cineva din fam.ma inchid in dormitor ,imbratisez revistele si pozele pe care le am cu el si plang,ii vorbesc in engleza si ii cer ajutor,de multe ori am impresia ca e langa mine.Ieri noapte l-am visat:era o furtuna imensa,iar el aparea infasurat cu un prosop in jurul bazinului si cu niste aripi de inger sau imracat cu hainele lui de scena de la "black or white",apoi am intrat pe o usa si l-am vazut pe un scaun...canta...apoi m-am trezit si am vazut pe tavan o umbra,pe parcursul acestui vis se aud anumite sunete...ajuta-ma sa scap de cosmarul asta ...te rog
Subiect : problema unei persoane de peste 30 de ani
buna ziua! am o problema pe care nu o pot discuta cu altcineva. sunt casatorita de 7 ani, am un copil minunat dar..am comis o greseala. m am indragostit acum 1 an. problema nu este faptul ca as vrea sa divortez ci faptul ca vreau sa continue aceasta infidelitate din partea mea desi..acel om de care m am indragostit este insurat si el dar m a facut din om neom. nu este vorba ca vreunul dintre noi ar vrea sa divorteze sau ceva asemenator. lucrurile stau in felul urmator - i am dus pe cineva la biroul lui pentru ca avea nevoie de o persoana acolo si el s a combinat cu acea persoana oferindu i tot ce eu nu am vrut adica banii lui. dupa un comportament distant din partea lui (pentru ca lucram impreuna) mi am dat demisia. el m a sunat , am vb ore la telefon rugandu se de mine si cerandu si scuze sa ma intorc si sa mi retrag demisia.mi am retras demisia, ne am intalnit, am vorbit, el si a cerut iertare, scuze, mi a spus ca nu vrea pentru nimic in lume sa se desparta de mine si realizeaza faptul ca sunt singura care nu am vrut pe el si nimic altceva. problema este ca imi este teama sa ma intorc din concediu deoarece acea persoana va lucra in continuare cu el in birou si nu am ncredere ca si va schimba comportamentul fata de mine. eu cred ca nu vrea sa se desparta de mine pentru ca stie ca sunt indragostita eu de el dar el de mine nu este. as vrea sa devin indiferenta peste noapte dar nu am cum. de 2 sapt stau si incerc sa trec peste tot dar tot nu cred ca se va schimba mare lucru deoarece nu renunta la acea persoana.pentru prima oara in viata mea cred ca am nevoie de ajutor. nimic nu are legatura cu familia mea. ei sunt ok dar...m am bagat in ceva din care nu stiu cum sa ies si din care de fapt ...nu vreau sa ies
Subiect : simt ca innebunesc
buna am o mare problema si te rog din suflet sa ma ajuti.am o prietena de 4 ani de cand am inceput liceul.ea nu e din buc si a venit aici la unchii ei sa stea definitiv.eu sunt genu mai retrasa si nu aveam pe cineva foarte apropiat,ea mai indrazneata.ne-am atasat enorm una de alta in scurt timp am devenit ca doua surori,ne spuneam si ce mancam,mereu dupa scoala mergeam la ea.tot timpul a fost cineva care sa intervina intre noi probabil din invidie,ca e cam greu sa gasesti o prietena asa buna.am avut si mici certuri dar am trecut peste.faceam toate lucrurile impreuna unde eram eu era si ea,acum ne-am angajat impreuna pan la facultate,numai ca in ultimul an de liceu colega mea de banca ne-a invitat la ziua ei,ne-am simtit bn totul ok insa de atunci s-a schimbat ceva.acum am terminat liceul si a sunat-o sa mearga la ea din nou fara mine si ea s-a dus.eu sunt invatata sa facem totu impreuna si vestea nu mi-a picat bine chiar ne-am certat si de atunci simt ca innebunesc.nu vreau sa o pierd da nu pot sa accept nu stiu mi se pare ciudat sa iasa cu altcineva si ma apuca nervii instant.nu vreau sa ne certam da nu pot sa accept ideea si nu stiu ce sa fac simt ca e peste puterile mele sa ma schimb,te rog daca ma poti ajuta cu un sfat orice.ce ar trebui sa fac?nu am cui sa povestesc,parintii spun ca astea-s prostii,iar tu esti psiholog din cate vad aici,o persoana de care am nevoie.sper sa imi raspunzi.multumesc!
Subiect : buna
am o relatie de 3 ani si desi la inceput a fost totul frumos acum parca lipseste ceva. cel mai mult la el m-a atras faptul ca era sincer,sau cel putin nu am descoperit eu nimic atunci care sa ma faca sa cred altceva. pe parcursul relatiei am descoperit minciuni , intr-adevar nu foarte grave dar care treptat m-au facut sa-mi pierd increderea in el. au mai fost si cateva momente de sinceritate ajutate de insistentele mele si asa am aflat ca a mai avut legaturi si cu alte fete, desi el spune ca legaturile s-au redus doar la saruturi, mi-e destul de greu sa cred. acum ne certam din orice... ultima cearta a fost din cauza ca o fata mi-a zis mie ca sunt prea geloasa, ca el ma iubeste, dar ar trebui sa nu mai fiu asa geloasa. ea nu este prietena cu el, sau cel putin asta spune el. ma deranjeaza posibilitatea ca el sa-i fi spus ei anumite lucruri despre noi, mai ales ca eu nici nu stiam ca ei sunt prieteni.ar trebui sa aflu mai multe de la ea? sa o intreb de ce a zis lucrurile alea? sau ar trebui doar sa`l cred pe el, sa cred ca el nu are nicio legatura cu ce stie ea?:( cum sa fac sa am iar incredere in el, cum sa aflu daca ma minte? cum sa`l fac sa fie sincer cu mine? defapt cum sa`l fac sa vorbeasca cu mine? pt ca el nu-mi spune mai nimic...trebuie sa-l intreb eu...
Subiect : nu stiu ce sa mai fac :(((
buna. a.m o mare problema . si nu stiu ce as putea face. mama mea are depresie anxioasa si de trei ani tot face tratamente dar acestea nu au nici un efect ba din contra este mai rau a la inceput. ia cca 10 medicamente pe zi( solian,romparkin, rivotril 2 mg) si plus o injectie in fiecare zi. nu stiu ce sa mai fac femeia care a fost o luptatoare a devenit cea invinsa/ a devenit dependenta de medicamente de cafea si de tigari. parca in viatza ei numai exista copii si nici sot. nu stiu mi/as dori sa dau timpul inapoi sau nu stiu ce as putea face .vad ca nici medici nu o ajuta si asta ma deprima si pe mine mi/e frica ca o sa ajung pe urmele ei. va rog sa ma ajutati cu un sfat.sau dak stiti un remediu va multumesc frumos
Subiect : nu ma mai regasesc
buna ziua! de o saptamana incoace sunt foarte stresata, nelinistita, nu mananc si am impresia ca totul este impotriva mea! am mereu un nod in gat si imi vine sa plang insa incerc pe cat pot sa ma stapanesc! am o relatie cu un baiat mai mic cu 2 ani decat mine... suntem impreuna de o luna shi unpic (noi am mai avut o relatie de 3 luni cu jumatate de an in urma, iar el m'a lasat fara nici o explicatie, am suferit exagerat de mult, acum... ne'am impacat insa eu nu cred motivele care mi le'a spus pt despartirea de demult...), totul a fost ok... dragoste mare, planuri etc... insa acum nimic... simt k ceva e cu el si ma minte... el spune k nu e nimic k vb prostii k eu in loc sa il ajut numai reprosuri ii fac si il cert, plus de asta e foarte irascibil! nu mai inteleg nimic! cred, totusi k inca o iubeste pe fosta, o tipa plecata din tara, cu 5 ani mai invarsta, dar pe care parintii nu o accepta (sau cel putin asa zice el)... sunt foarte nesigura de el si in acelasi timp de mine... ce sa fac sa imi controlezi starile de gelozie, reprosuri, suspiciuni?! il iubesc enorm dar... mi'e frica sa nu sufar din nou :(
Subiect : sunt geloasa!ajutor!
buna!va rog sa ma ajutati!sunt geloasa si nu am motive reale..e doar imaginatia mea!am o relatie de aproape 3 ani si il iubesc foarte mult!!!mi-e teama sa nu il pierd!nu flirteaza cu nici o femeie cel putin nu cand este cu mine,insa se uita la altele!de ex.am fost intr-un magazin impreuna cu iubitul meu ptr a cauta o rochita..eu ma uitam la modelele de rochii expuse,iar cand intorc privirea spre el...ce credeti ca facea?se uita la posteriorul unei femei care se aplecase sa caute ceva!cand a vazut ca m-a uitam la el a intors capul si se uita la mine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...nu stiu ,dar ma deranjeaza fff mult ceea ce face!cand i-am reprosat acest lucru,bineinteles dupa ce am iesit din magazin-mi-a zis sa il mai las in pace cu chestiile astea!prima data nu recunoaste ca s-a uitat de parca eu nu l-am vazut,apoi zice ca oricum avea un posteror urat!au mai fost cazuri in care m-am abtinut si nu am zis nimic,insa cateodata simt ca nu mai pot si expldez,iar atunci ii reprosez ca s-a uitat la aia,la cealalta!stiu ca gresesc si vreau sa fac ceva in sensul asta!va rog sa ma ajutati!
Subiect : ma confrunt cu o problema!!!!
George 23 ani.buna as dori si eu putin ajutor intr-o problema cu care ma confrunt de ceva timp. Am o prietena de vreo 4 ani jumatate problema e ca in primi 2 ani ne-am inteles f bine si sentimental si sexual (ea era virgina cand ne-am cunoscut) de la un timp am inceput sa ne certam pe tema sexului zicea ca vreau prea mult chiar daca se intampla o data la 3-4 zile ceea ce mi nu mi se pare f normal, bun am lungit-o pana la 4 ani si jumatate doar in certuri si in impacari scurte, eu o iubesc f mult, ea e o fire mai rebele si asata ma supara ingrozitor, de ex ea si-a gasit un loc de munca la vreo 40 km de unde locuim lucra in anturaj pana la ore tarzii dormea pe la fele si fel de colegi zicea ea ca sunt, ne-am certat de multe ori pe tema asta ptr ca eu nu vedeam sensul sa doarma la alti baieti daca ea putea sa ajunga acasa si sa doarma?
de atunci relatia intre noi s-a cam racit ea cam umbla aiurea eu ca prostu dupa ea incerc sa ne impacam. Din intamplare cel mai bun prieten al meu s-a cuplat cu o fata simpaticuta dar cam coplilaroasa am iesit de vreo 2-3 ori cu ei in oras e faza e ca prietena lu prietenul meu avea o prietena tot iesind impreuna am pus ochii pe ea si ea pe mine, eu i-am povestiit ei situatia in care ma aflu si ea a inteles , ne-am lasat purtati de val pana cand am ajuns sa avem contacte sexuale multiple, problema e ca eu inca mai tin legatura ei cu prietena mea si asta ma derajeaza enorm ptr ca am ajuns sa nu mai pot avea un contact sexual cu fata asta din cauza ei cand vine vorba de ceva totul e ok cand sunt pus in fata fapului imi trec prin cap fel si fel de amintiri cu prietena mea dra. C. ca sa fie mai scurt si asta ma face sa nu mai pot face nimic cu dra. G. chiar nu stiu ce sa mai fac ptr ca situatia ma nenoroceste am devenit f nervos, stresat nu stiu ce sa mai fac ptr ca eu inca mai tin la dra. C ea zice ca pe zi ce trece tot mai putin tine la mine, dar in acelasi timp incep sa tin la dra G, dar mai intervine si aceasta problema enorma zic eu pe care o am cu activitatea sexuala exista dar de la un timp de f proasta calitate. sincer sa va spun pe mine ma atrage f mult zona intima a dra. C. ceaa ce ma face sa ma gandesc la ea in timp ce am un act sexual cu dra G. si cand realizez ca nu e ceea ce imi inchipui eu se produce evenimenul, sau mai rau intervine chiar de la inceput. nu mai stiu ce sa fac si vas ruga sa ma ajutati si pe mine sa scap de problema acesta ! v-as ruga sa imi raspunde-ti pe spanky_top@yahoo.com va multumesc!!
Subiect : pentru emai
Buna Emai. Am vazut comentariul tau. Poti sa-mi scrii pe emailul meu personal: corina.radu85@yahoo.com si in felul asta poti fi sigur ca vei beneficia de confidentialitate.
Subiect : relatie
Sint intr-o relatie frumoasa! Fosta sotie a partenerului meu nu accepta ca el sa aiba o relatie si atunci de cite ori are ocazia pe el il jigneste in public si pe mine ma batjocoreste si ma ameninta . Din 2000 am mai fost impreuna cca trei ani, ne gindeam sa intemeiem o familie . Ea mi-a provocat f. multe neplaceri deranjindu-mi familia, prietenii cu vizire si telefoane , adevarate scandaluri. in ianuarie acest an am reluat relatia dupa sase ani cu gindul ca vom fi lasati in pace....dar istoria se repeta...din cercul de cunostinte ea afla lucruri marunte care in mod normal trec neobservate si fabrica adevarate scandaluri .Ex: am spus cuiva ca partenerul meu s-a dus la copiii lui sa le duca struguri...ea a facur scandal copiiilor lor pr. ca au primit strugurii de la mine de acasa ..copiii si-au sunat tatal sa reclame ca eu am scapat aceasta informatie care le aduce necazuri... partenerul meu mi-a reprosat ca nu sint atenta ce si cu cine vorbesc si apar scandaluri care dauneaza starii de sanatate a fostei sotii si copiilor sai casatoriti deja , care sufera ...din cauza mea. spune elSint o persoana de bun simt, am primit in vizita pe copiii lui si am fost f. bucuroasa, iubesc oamenii, il iubesc pe acest om dar nu il inteleg . Va rog sa-mi spuneti ce se petrece si cum sa fac sa-m-i pastrez relatia
Subiect : se intampla ceva cu mine
buna ma numesc claudia am 34 de ani si de 5 ani traiesc in spania.aici am cunoscut un baiat cu 9 ani mai tanar c.a si mine.ne.am placut si ne.am mutat impreuna,totul a fost perfect timp de 1 an si jumatate.dupa acest timp l.am prins cu o minciuna si din acest moment totul s.a schimbat intre noi.defectul meu este ca nu suport sa fiu mintita.urasc.ne.am despartit de atunci de 2 ori si incercam din nou,dar eu nu am incredere in el deloc.am ajuns sa fiu foarte geloasa sa pun tot felul de semne prin casa sa vad daca pleaca noaptea de acasa pt ca eu muncesc 20 de ore pe zi.adevarul este ca avem putin timp sa stam impreua.am devent atat de posesiva ca il intreb de foarte multe ori pe zi daca ma iubeste,daca ma vrea inapoi si daca imi raspunde cu da ca ma iubeste eu nu.l cred.il vreau inapoi dar nu stiu cum.il sufoc prin comportametul meu.l-am tinut mereu inchis in casa si m.a ascultat acum c.a nu mai stam impreuna iese din cand in cand si eu a supar pt ca imi raspunde ca nu am sa-l mai tin sub papuc.il vreau inapoi dar trebuie sa invat sa ma comport c.a un om normal.nu pot singura am nevoie de cineva care sa ma ajute.va rog stiuca alte persoane au probleme mult mai importante decat mine dar va rog nu ma uitati.va multumesc
Subiect : ce pot sa mai fac?
buna seara!acum un an am cunoscut un baiat de care treptat m-am indragostit si bineinteles si el de mine.ne mergea destul de bine impreuna pana cand nu stiu am inceput sa ne certam.de multe ori de la mine pornea cearta deoarece sunt o fire impulsiva mereu ma enervez din absolut orice lucru minor dar dadeam vina numai pe el.de fiecare data el venea la mine sa isi ceara scuze iar eu eram aroganta.au trecut multe luni certurile deveneau din ce in ce mai mari iar la un moment dat mi-a cerut sa luam o pauza.atunci ca orice fire care iubeam am intrat in panica.chiar eram disperata nu stiam ce sa mai fac.si incercam din rasputeri sa ii demonstrez ca ma pot schimba ca il iubesc si sunt dispusa sa dau orice sa se intoarca la mine si sa ii arat ca il pot face fericit.a trecut o luna foarte dificila pt mine si dupa o perioada in care nu ne-am mai vazut el m-a invitat la o cafea si mi-a zis ca doreste sa se desparta de mine.a spus-o chiar cu fata senina si m-a privit zambind si mi-a spus ca nu ma mai iubeste.in acea zi am afla ca bunicul meu va fi operat de cancer.eram cu moralul la pamant.nu ma mai credea cand l-am sunat si i-am spus ca sunt foarte indurerata.mi-a spus ca ii sunt indiferenta nici macar ura nu simte pt mine.dupa mult timp eu am incercat sa ma mai schimb din interior apoi la exterior cate putin la infatisare ca sa imi recapat increderea in mine.acum sunt mai toleranta mai calma mai relaxata imi vad mai mult de grijile mele insa nu l-am putut uita nici macar in ziua de azi.de-a lungul timpului ne-am mai vazut la o cafea am mai conversat de fiecare data doream sa ii arat ca sunt altfel.i-am aratat multe schimbari dar lui nu ii pasa,el isi aminteste orice din trecut si mereu dezgroapa mortii cum s-ar zice.de multe ori ma invita in oras insa la inceput ca doi prieteni apoi incepe sa ma sarute si sa faca gesturi tandre iar cand ne ridicam sa plecam ma pupa pe obraz ca si cum ar pupa o straina.apoi iar nu mai stiu de el cu zilele.nu stiu ce sa ii mai fac.as incerca sa il recuceresc insa nu stiu cum.el este constient ca de acum 10 luni de cand ne-am despartit eu inca mai simt ceva pt el,ba chiar am facut prostia de ai spune ca e o persoana destul de importanta pt mine.insa nu ma crede.a devenit dintr-un om bland bun.romantic,un om rece insensibil incapabil de a mai simti ceva placut pt o persoana.el a mai fost cu cateva fete insa cu acele fete era impreuna dar cu mine niciodata nu mi-a mai propus sa formam un cuplu.ajutati-ma nici nu mai stiu ce si cum sa fac sa pot ajunge la inima lui sa il descos sa patrund dincolo de acea bariera care ne tine despartiti.
Subiect : nustiu ce sa fac.....
salut,de 2 saptamini si ceva sunt intr-o relatie ceva mai serioasa cu un baiat.sora mea a avut o relatie cu fratele lui ceva timp in urma si acum au incheiat,si in urma relatii lor l-al cunoscut mai bine... am inceput sa vedem ca avem foarte multe in comun... chiar si semanam bine....eu am doar 15 dar el 21.... mi-a propus sa facem dragoste dar eu il refuz... il inteleg destul de bine si nustiu cum sa-l ajut...adik nu imi permit asta...dar imi doresc nespus de mult o relatie de durabila...ce sa fac??am impresia ca nimeni nu ma intelege si mii frica sa nu imi para rau mai tirziu....
Subiect : prietena mea imita comportamentul psihologului
cand relatia dintre pacient si psiholog devine anormala? cand ne-am intalnit prima oara prietena mi a spus ca se duce la prietena ei la psiholog,am crezut ca se cunosteau inainte dea avea o relatie examinator pacient,e normal sa consideri psihologul drept prietenul tau?ce trebuie sa faca psihologul in cazul acesta?e normal sa ai sedinte de minim 4ore(saptamanal)? in ultimul timp prietena mea incearca sa imite psihologul analizand pe toata lumea,fiecare intalnire a noastra transformandu-se intr-o "sedinta de terapie" eu vorbesc ea asculta si trebuie sa astept sa se intalneasca cu psihologul pt a vedea reactia ei.nu stiu daca am o relatie cu prietena mea sau psihologul ei(in caz ca e important psihologul este o doamna)
Subiect : prietena mea imita comportamentul psihologului
Raspuns:
Dragul meu,
1. Relatia "terapeut-client" exclude relatia de prietenie. Nu poti sa fii terapeut cu un prieten sau cu un membru al familiei pentru ca esti influentat de relatia emotionala dintre voi, de informatiile pe care le ai deja, de ceea ce ti-ai dori tu pentru persoana respectiva. Mai pe scurt, nu mai poti fi obiectiv.
2. Faptul ca se vad 4 ore pe saptamana, iar nu este un lucru profesional. O sedinta dureaza intre 50 si 75 de minute, si sunt foarte rare cazurile cand se depaseste acest timp. In ceea ce priveste frecventa, trebuie sa fie minim 5 zile intre sedinte, insa uneori e necesar sa treaca chiar doua sau trei saptamani pana la urmatoarea sedinta. Asta pentru ca e nevoie de timp ca lucrurile sa se aseze. Daca a constientizat ceva la sedinta trecuta, el are nevoie de timp sa integreze ceea ce a aflat nou despre el si sa experimenteze acest mod nou de a privi lucrurile.
3. Daca cele doua erau prietene dinainte, ele nu au o relatie "client-psiholog", ci doar niste discutii care sunt directionate de cea care e psiholog intr-o anumita directie. Ele pot fi benefice, daca psihologul "nu face prea mult pe psihologul" cu prietena ei.
Din ceea ce povestesti tu, oricare ar fi situatia (ca se stiau sau nu dinainte), nu este ok.
Pare a fi mai degraba o relatie de dependenta din ambele parti. Prietena ta e dependenta de cineva care sa-i spuna ce sa faca, iar "psihologul" e dependent de a avea oameni care sa aiba nevoie de el.
Si atunci, la intrebarea: "ce ar trebui sa faca psihologul?" pot spune ca daca era un terapeut cu adevarat, unul pregatit si echilibrat, nu s-ar fi ajuns aici.
Preferabil ar fi sa se intrerupa reatia terapeutica, iar daca sunt prietene, sa se abtina din a se mai juca de-a psihologul.
Subiect : sa mai continui sau nu?
sunt intr-o relatie de aproape 4 ani...la inceput sa zicem ca eram mai fara minte si nu stiam ce sa vreau de la o relatie,ii permiteam multe lucruri,de la iesitul aproape mereu fara mine,pana la faptul ca mereu cerea bani de la mine cu imprumut si niciodata nu mi inapoia...trepat am sperat sa se schimbe si s-a schimbat...dar foarte putin...nu se poate distra daca nu este beat...petrece prea mult timp cu prietenii lui...care sunt intotdeauna cu noi...i se pare o prostie sa iesim doar noi si nicioadata nu este atent cu mine...am trecut peste multe de dragul lui si realizez din ce in ce mai mult ca atunci cand am avut nevoie de el ...a cam dat- o in bara...nu stiu ce sa fac pt ca il iubesc in ciuda tuturor defectelor lui...si nu pot sa stau fara el...desi sunt constienta ca nu este persoana pe care mi-o doresc langa mine peste ani nu pot sa pun capat relatiei...poate si pt ca prietenii sunt comuni ...parintii lui sunt oameni f buni...si sunt intr-un impas...ajutati-ma
Subiect : multumesc foarte mult
nu erau prietene si consider ca nu sint prietene nici acum,poate terapeutul nu stie ca iubita mea o considera prietena.ar fi potrivit sa-i sugerez ca relatia cu terapeutul nu este potrivita?
Subiect : vorbitul "printre dinti"
au stil de a vorbi cu gura aproape inchisa si foarte incet,poate fi un semn al furiei acumulate din copilarie?sugestie data de psihologul prietenei mele?
Subiect : Problema
Pana acum am fost intr-o relatie cu o fata aproximativ 2 si jumatate. La inceput nu mi-am dorit aceasta relatie dar pe parcurs am ajuns s-o iubesc din ce in ce mai mult. Acum o saptamana dupa niste certuri am hotarat sa ne despartim; am avut 2 zile in care nu am mai vorbit cu ea, pana intr-o seara cand ma sunat...dupa care am inceput sa vorbim din nou zilnic. Acum ea e cu altcineva, insa vb aproape zilnic cu ea, si nu stiu ce sa fac. Am zis ca incerc sa raman prieten cu ea, dar nu cred ca pot sa trec peste faptul ca o iubesc; poate nu la fel de mult ca inainte dar inca o mai iubesc. Cred ca am acceptat sa raman prieten cu ea pentru ca mie frica sa raman singur. Ce parere aveti de toata povestea asta? Ce ar trebui sa fac?
Subiect : relatia cu terapeutul
Deci, daca nu erau prietene si daca relatia este de tarepeut-client, ceea ce mi se pare mie cel ciudat este frecventa intalnirilor....si asta e responsabilitatea terapeutului.
Cum iti ziceam, daca se vad mai mult de o ora (specific, o ora, adica 60 minute) pe saptamana nu este ok. O frecventa putin mai mare se poate practica doar in cazuri grave si sunt sigura ca nu e cazul prietenei tale.
Aceasta frecventa este responsabilitatea terapeutului. El este cel care trebuie sa puna niste limite, pentru ca clientul poate sa vrea sa vina si zilnic. Insa intalnirile prea dese au ca efect fix ce se intampla cu prietena ta, adica dependenta. Nu isi mai asuma responsabilitatea pentru deciziile si atitudinile ei si prefera sa-i spuna cineva ce sa faca. Ei bine, asta nu o va ajuta sa se dezvolte, ci mai degraba sa ramana un "copil" care are mereu nevoie de "parinti" care sa-i spuna ce sa faca.
Si ce te faci cand "mami si tati" (fie ei parintii, terapeutii, prietenii care iti dau sfaturi) nu mai sunt acolo?
Subiect : nu pot sa depasesc momentul
Buna ziua!Numele meu este Maria si de ceva timp ma confrunt cu o problema peste care imi este imposibil sa trec.Am avut o relatie de aproape doi ani cu un baiat de 22 de ani,eu avand doar 18.Diferenta de varsta nu a fost o problema asa mare,precum cea a diferentei de caracter si de mentalitate.la inceput,ne intelegeam foarte bin,exista respect si intelegere,dar in timp a inceput sa ma desconsidere,sa imi adreseze cuvinte urate,sa tipe si sa ma respinga.Imi reposa mereu ca certurile sunt din vina mea pt ca eu eram cea nebuna si posesiva,renuntand astfel de fiecare data la mine.Imi inchidea adesea telefonul in nas si simteam tot timpul ca se ascunde de mine.Mereu ne certam,iar apoi ne impakm,dar niciodata nu mergea relatia.Acum 2 zile mi-a zis ca s-a saturat de mine si ca nu vrea sa mai stie nimic de mine.Nu am avut alta solutie decat sa ii accept deciza.Acum nu imi pot revenii,plang foarte mult,sunt mereu speriata,nu dorm si ma tot gandesc la cauzele acestei intamplari.Simt ca nu voi putea trece peste si ca imi pierd puterile.Sunt descurajata total si nu imi pot gasi linistea.Va rog mult sa imi dati un sfat in legatura cu ce ar trebuii sa fac si unde sa merg pt a putea depasii momentul acesta.Este urgent!Va multumesc anticipat!
Subiect : de ce?
salutare,nu stiu ce sa fac, iubesc prietena mea ,dar ma omoara felul ei dea gindi despre viata si nu-mi da sperante ca v-om fi in preuna...imi spune totul depinde de tine...daca so sa lucrezi si o sa poti intretine o familie o sa fim inpreuna-----mentalitate opaca
Subiect : sa invingem monotonia din relatie
Buna seara!sunt o fetita de 21 de ani dar cu cateva probleme :( am o relatie de aproape 2 ani si nu am motiva sa ma plang pt ca ma inteleg bine cu prietenul meu,dar sunt si momnete mai dificile, de exemplu se intampla sa nu prea avem subiecte de discutie si asta ma ingrijoreaza pt ca il iubesc si nu as vrea sa se plictiseasca de mine..sincer de multe ori chiar nu stiu despre ce sa vb cu el, ce sa l intreb, unde sa mergem etc..daca va rog ma puteti ajuta si pe mine sa pot zambi din nou ?:(
Subiect : nu stiu ce sa fac
nu stiu ce sa fac
...
Tue, October 6, 2009 11:57:35 PM
From:
adascalitei andreea <andreea_anca2001@yahoo.com>
...
Add to Contacts
To: comunitate@madone.ro
buna seara...vreau sa ma ajutati intr-o problema in care nu stiu cum sa o rezolv. Am un prieten de trei luni jumate este mai mare ca mine cu 10 ani el are 31 si eu 21 problema nu este diferenta d ani ci faptul ca m-a inselat.Vreau sa specific ca el a avut o relatie inainte de 7 ani de zile care o terminase cu o jumatate de an in urma, eu nu am stiut motivul intemeiat al despartirii de fosta lui prietena pt ca a evitat, imi spunea ca de la bani, ba ca numai mergea si nu se mai intelegeau, eu nu am insistat pe tema asta prea mult ca nu am vrut sa-l stresez.Acum o saptamana primesc un telefon de la o tipa care se prezinta prietena lui, eu in momentu ala am inceput sa rad pentru ca am crezut ca face cineva misto d mine si am inchis telefonul, dar persoana respectiva a insistat cu telefoanele si am decis sa-i raspund, dansa a inceput sa-mi vorbeasca foarte urat si imi zicea sa-l las in pace ca e barbatul ei ca vorbeste cu el de un an de zile ca au un viitor impreuna...eu atunci m-am blocat nu imi venea sa cred nu stiam cum sa reactionez ori sa plang ori sa rad mi se pare aiurea, tot nu credeam el m-a dus acasa la el i-am cunoscut parintii, prietenii, neamurile, el parintii mei o relatie normala serioasa asa credeam eu pana atunci. Dupa ce am vorbit cu dansa l-am sunat pe el si i-am zis ce mi-a spuns si el zicea ca e nebuna ca e o persoana care nu-l lasa in pace ca ea l-a despartit de fosta care vorbise 7 ani, eu ca sa ma conving intradevar i-am cerut numarul de telefon al fostei sa vorbesc, mi l-a dat am vorbit cu ea si mi-a zis ca este o femeie usoara care nu valoreaza 2 bani s-a bagat in relatia lor si ea s-a luptat jumatate de an ca sa il indeparteze de respectiva pentru ca banuiau ca-i faceau farmece, pana la urma ea a cedat si si-a vazut incontinuare de viata ei ca nu a mai putut lupta, eu atunci cand am auzit aceste vorbe m-am gandit sa-l iert si sa-i mai dau o sansa poate reusesc ce nu a reusit fosta. Sambata seara spre duminica am dormit la el, dimineata cand m-am trezit mama lui era acasa si aflase ce mi se intamplase si profitand de faptul ca el dormea m-a chemat in bucatarie sa vorbim si doamna a inceput sa-mi zica amanunt cu amanunt despre persoana cu care m-a inselat pe mine si fosta, maicasa s-a oferit sa ma ajute ca sa-l indepartam de aceasta femeie cica este foarte rea si din spusele altora umbla cu prostii (eu sincer nu am crezut niciodata in asa ceva si nici nu cred de aia imi vine greu), el mi-a zis ca ma iubeste ca o sa-mi demonstreze ca nu are nimic cu ea si vrea cu adevarat sa fie cu mine pentru ca a pierdut o persoana din cauza ei numai vrea sa ma piarda si pe mine.Ea nu-l lasa in pace mereu il acapareaza cu cate ceva, el in mintea lui mereu isi zice ca nu vreau sa ma duc si ii cade in plasa astea st vorbele lui nu stiu ce sa mai cred pentru ca eu acum sunt la Iasi st la facultate si azi aflu de la maicasa ca e plecat la munte mie nu mi-a raspuns la tlf nici la mesaje.Tipa lucreaza la un non stop in apropierea zonei unde locuim amandoi, maicasa sa dus acolo si nu a vazut-o toata ziua si cred ca este cu dansa la munte desi el sustine ca nu e adevarat...maicasa i-a zis ca eu am aflat si i-a inchis tlf....eu nu stiu cum sa reactionez sincer mi-e greu m-am indragostit de el si nici nu imi vine sa cred ce mi se intampla...vreau un sfat mama lui ma sustine in tot
Subiect : timiditate?
salut sunt cristi si am 18 ani am si eu o problema cum fac sa nu ma mai gandesc la diferite lucruri care imi macina constiinta...cred ca sunt tipul care se aseamana perfect cu Stefan Gheorghidiu personajul romanului psihologin Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi..adica in mintea mea se amplifica lucrurile simple si ma gandesc la foarte multe lucruri in amanunt,permanent sunt intr-un monolog,spre exemplu cu fosta prietena a mea..ii analizam toate cuvinte toate gesturile simt nevoia sa fie totul al meu si vreau sa stiu daca acesta problema poate fi din cauza timiditati deoarece intradevar sunt timid spre exemplu cand alti comunica eu prefer sa stau deoparte ca si cum as fi obosit fara nici un chef ,am o gandire negativa despre mine...va cer ajutorul ce pot sa fac sa nu mai fiu asa..vreau sa evadez din starea asta
Subiect : sunt total dezorientata..
am 23 de ani..am un prieten de mai bine de un an si jumatate.am plecat din tara avand un contract de munca timp de un an .timpul a expirat si am inceput sa imi caut mici joburi cu care sa supravietuiesc,timp de o luna ,cu gandul ca din noiembrie urma sa plec cu prietenul meu cu un alt contract in germania.numai ca s-a intamplat in asa fel incat,tokmai mie!, mi s-au sters datele de pe fax si nu mi s-a intokmit contracul...persoanle respective au incercat sa dea de mn dar nestiind cu cn sa ia legatura...in fine mi-am pierdut lokul de munk.acum el pleaca singur.voi putea sa plec iarasi ku el dar in urmatoarea perioada .pana atunci eu am nevoie de bani.sunt cam 5 luni la mijlok...e o situatie instabila..pt k nimeni nu ma angajeaza doar pt 5 luni...sau poate doar eu am asta in cap..mi-e rusine si nu pot fi ipocrita mintindu-mi angajatorii : ''stiti...s-a intamplat ceva si eu trebe sa plec''...ca sa pot merge apoi cu prietenul meu.nu vreau s aincurc pe nimeni. eu sunt tot in germania akum.el va fi departe de mn in alt oras.asa ca nu ne vom putea vedea.problema este ca eu nu stiu ce sa fac...constiintza imi spune ca trebuie sa sa raman aici, ...dar eu simt k ma sufoc la ideea ca trebuie sa fiu mai mult plecata din tara.mi-e dor de tot ce inseamna ''acasa'' (desi mi-am vazut familia acum doua luni .iar aici lokuiesc la sora mea si este foarte fericita sa ma aiba alaturi.)si parca nu ma simt libera cand vine vorba sa ma stabilesc aici...am un sentiment de neputintza...nervi..off habar nu am ce trebuie sa fac..toate legaturile mele sunt akasa...dar stiu ca acolo nu voi avea bani nici pt strictul necesar..prietenul meu ma iubeste enorm ..ma vrea acasa ,ma vrea cu el, isi doreste sa munceasca el pt mn numai sa ma aiba cu el.dar nu suport ideea de a fi intretinuta!vreau s afac ceva cu viatza mea dar asta ar insemna sa renunt la el...la termenul ''acasa'' si sufar cand ma gandesc la asta...la noi in tara nu am optiuni..ma omoara gandul ca am 23 de ani si ink nu am o cariera...nu am facut facultate pt ca a trebuit sa muncesc de f devreme.parintzii mei nefiind instaritzi,mi-am dorit intotdeauna sa fiu libera pe plan material si mai ales sa ii pot ajuta.acum nu stiu inkotro sa apuc..pff nici nu stiu daca macar am fost coerenta..un sfat va rog!
Subiect : Nu mai pot
Vreau sa ma mut caci nu mai suport soala i care invat...si intadevar se va intampla....dar nu vreau sa raman cu ura pe acei colegi care m-au enervat si mereu am un nod in gat si imi vine sa pleng ca daca ma mut nu ii voi cunoaste niciodata chiar daca suntem colegi din clasa I...te rog sa ma ajuti cu un sfat care sa ma liisteasca !!!!
Subiect : parinti iubitei
buna as avea o problema destul de grava as putea zice ... parinti iubitei mele in clipa in care mau vazut au facut crize ne nervi si iau interzi sub ori ce forma sa se mai intalneasca cu mine , faza e ca eu cant intro trupa rock si deaceea eu trebuie sa am o atitudine si o vestimentatie caatare in lume dar faza e ca uni oameni ma izoleaza nu stau sa ma asculte cum vb ce simt ca s eu mananc aceeasi mancare ca si ei , ei direct ma izoleaza dar eu nu ma izolez pentru ca stiu ca viata e mereu de partea mea si ca totul e doar un drub plin de noroi chiar nu stiu ce ar trebui sa fac ca sa ma inteleaga si pe mn parinti ei
Subiect : Ce as putea face?
Buna..Am 17 ani...si de 2 zile am ceva probleme cu mama mea.Orice as intreba-o imi raspunde foarte sec,daca incerc sa-i povestesc ceva se uita in gol de parca nici nu m-ar asculta...Si totul pleaca din cauza faptului ca am iesit dintr-o relatie de numai 3 saptamani cu un om de care imi era efectiv frica...Ea stiind lucrul acesta.Va rog frumos sa ma indrumati,pentru ca nu stiu ce as putea face.Eu oricum sper ca lucrurile sa se remedieze.Tin sa precizez faptul ca inainte aveam o relatie foarte buna cu ea,mai mult o relatie de prietenie.
Subiect : problema grava
buna, problema e ca nu mai stiu ce e cu mine. am stari foarte tensionate, simt nevoia sa fug, sa ma ascund, de mine. de ceilalti, de tot ceea ce e in jur.Nu ma plac fizic si nu numai, ma simt diferita si incerc sa fiu ca ceilalti...sa rad mai des, sa ies in oras cu prietenul, sa comunic mai mult.Nu pot vorbi nici cu prietenul sau familia de modul in care ma simt pentru ca am impresia ca o sa creada ca sunt nebuna sau nu o sa ma accepte asa cum sunt...si nu ii contrazic nici eu nu ma accept!
Astept un raspuns.Va multumesc!
Subiect : imi vine sa mor :(
Sunt foarte trista, dezamagita, de 3 ani jum am fost cu un baiat el primul pentru mine, eu prima pentru el, nu ne-am inselat niciodata, acum 2 luni ne-m despartit, din vina mea, eu am vrut sa il las deoarece parintii lui nu ma suporta, m-au dat afara, mi-au zis ca sunt o piedica pentru el, pana si el se schimbase, imi spunea ca nu avem niciun viitor, se mai racise…si am zis stop, nu iti mai sunt o piedica, in timpul asta ca sa pot trece peste am stat cu un baiat dar nu s-a intamplat nimic intre noi, si l-am mintit pe el ca sa isi vada de viata lui, ca il iubesc pe acest baiat si ca nu mai simt nimic pentru el, atunci el a plans, a zis ca nu poate traii fara mine si in felul asta si-a gasit si el o fata, eu pana la urma am zis ca ai mai dau o sansa, el era cam speriat, nu am inteles atunci de ce, dar fericit s-a impacat cu mine, apoi necazul meu a aparut, am aflat ca s-a culcat cu acea fata, daca ma credeti am vrut sa imi pun capat zilelor, parerea mea ca sunt foarte afectata, nu imi pot revenii, am numai ganduri ciudate, l-am iertat, ca nu pot traii fara el si il iubesc nebuneste, dar imi vine mereu in gand un filmulet cu ei…cum o faceau, ma doare, am fost singura asta pentru mine era un vis, asta imi doream intr-o relatie, visul meu a murit, nu voi mai fi singura niciodata pentru el, nu ma pot impaca cu acest gand, ma apuca mereu plansul, ma gandesc ca maine ma voi trezii si am sa spun a fost un cosmar, ce sa fac, cum sa imi revin, el regreta amarnic, dar mi-a zis ca s-a culcat cu ea ca nu mai rezista, credea ca ma va uita asa si pe el il macina ca nu mai e doar al meu desii mi-a explicat ca sufleteste a fost si va fi doar al meu, ajutati-ma ca simt ca mor pe zi ce trece, am acel filmult cu ei non stop, oare voi mai putea face dragoste cu el fara sa ma gandesc cum a facut-o cu ea??? il iubesc si nu vreau sa il pierd vreau sa trec peste, intrebarea este…cum?
Subiect : psihologie clinica
buna sunt psiholog vascriU sa imi spuneti daca am observat bine ca o cunostii de -a mea sufera de deficienta severa denivelcognitiv ALTZEIMER INTR-O ZI CAND A PLECAT DE ACASA LA DOCTOR S-A RATACIT SI NU S-A MAI INTORS COPII DANSULUI -LAU GASIT PRIN INTERMEDIUL POLITIEI .DANSUL CU GREU A SPUS POLITIEI CA FIUL SAU ESTE MUNCITOR.SI UNDE DUPA 3 ZILE.CAND LA GASIT POLITIA ERA UD PENTRU CA I -A AJUNS L PRINSESE PLOAIA .CAN A VENIT FIUL SAU NU L-A CUNOSCUT SI A INTREBAT CINE ESTE.DANSUL CREDEA CA A FACUT BAIE IN RAUL CARCINOV .NU STIA CA ARE ARE SI OFATAFATA.CAND A AJUNS ACASA NU CREDEA CA ESTE LA EL .LUCRURILE ACESTE SE INTAMPLA DE CEVATIMP INCOACE .UITA SA MANANCE .IN FRIGIDER PUNE OBIECTE CIUDATE.I-SI ACUZA COPIICA AU PUS UN VECIN SA-L BATA.POATE COLABORAM PE SITE
Subiect : am o problema
buna seara sunt ioana am 49 de ani si am un prieten mai mic cu 9 ani decat mine..am o relatie de 2 ani si am o fata de 17 ani din prima casatorie care a durat doar 10 luni deoarece sotul meu a decedat iar eu mi a crescut singura fata timp de 15 ani neavand alte relatii...barbatul pe care l am kunoskut akum 2 ani nu a fost casatorit pana acum si a acceptat sa si faca o familie alaturi de noi...dar la inceput totul erea bine si frumos fiind un barbat timid cu putine defecte...simplu si nu prea frumos...eu ma consider o femeie frumoasa si foarte corecta...de 9 luni de zile sa schimbat total...vorbindu`mi urat ...folosind cuvantul `fa` nu pune bani in casa decat de mancare si ii place sa mearga oriunde mai mult singur sau cu prietenii...in general nu este atent cu mine sa aduca o floare ..o ciocolata sa iesim in wekend la o plimbare...l am primit in casa mea pentru ca el este de la tzara avand si putina experientza si in orash si lucreaza in orash...tot timpul ma minte si nu spune adevararul ...intarziind de acasa in repetate randuri ...ce as putea face intr`o astfel de situatie deoarece l`am prins chiar astazi cu o minciuna spunand k transporta niste nuntasi dintr`o comuna spre casa....el inchizandusi telefonul si am aflat prin cineva ca el este la crasma si totusi nu cred ca era acolo deoarece avea telefonul inchis iar la acea crasma si in zona aceea este semnal...el de fiecare data cand ii atrageam atentia spunea de fiecare data ca pleaca de la mine...ceea ce sa si intamplat eu crezand ca are pe altcineva..simtind eu ca nu are lam cautat eu sa ne impacam si a venit din nou la mine.. astazi din nou ne am certat din cauza ca el a mintit si nu a recunoscut ca nu a adus nuntasi spunandu`mi chiar persoana de a acvut nunta ca nu a fost astazi la ei...lam sunat timp de o ora incontinuu dar el a avut telefonul inchis .dupa o ora telefonul a sunat a raspuns si mia spus ca vine spre casa ca acum a plecat de la nuntasi...eu iam spus ca vorbim acasa..acasa a inceput cearta provocata mai mult de el `ca ce nu poate sa mearga si el la o cafea si la un suc` apoi mia zis sa i fac hainele si sa plece ca lui nu`i mai convine ceea ce lam lasat prima data sa plece si dupa doua ore lam chemat sa isi ia hainele ...a venit sia luat hainele si a plecat fara sa regrete ceva sau sa recunoasca ca a gresit fata de mine ...de cate ori a gresit niciodata nu sia cerut scuze si nu a recunoscut...ce parere aveti?se va intoarce candva?oare el n a simtit nimic pentru mine in tot acest timp stand cu mine doar din cauza faptului ca eu am o locuinta a fost calcat spalat masa pusa la timp el nefacand absolut nimic in casa venind de la servici si aseazanduse in pat la tv fara sa aiba o intiativa in casa desi in primul an sa comportat bine?va rog spuneti`mi ce as putea sa mai fac acum ce sa fac?astept raspuns va multumesc
Subiect : am o problema garava:((
buna...am doar 16 ani....is foarte indragostita de un baiat umblu cu el de 7 luni...asa ceva nu mi sa mai intamplat niciodata...am mai umblat cu baieti cate 5 luni pote si mai mult dar nu am fost asa indragostita niciodata:( il tot stresez de la un timp cu sms cu telefonale chiar il conometrez sa vad cat timp nu am mai vb cu el..:(nu stiu ce sa mai fac....lui ia veni fost prietena acasa di itlaia si simt ca nu mai e ca inainte afectos fff atent cu mine..acuma debia asteapta sa merga de la mine..cand il sun nu mai prea are chef sa vb cu mien la el..nu stiu ce sa cred eu simt ca sa impacat cu fosta lui prietena....intr-un timp neam certat din cauza unei glume proate din partea prietenilor lui....si neam despartit.nu o mai vorbit cu mine vreo 3 zile...am fost al el acasa lam cautat nu imi deschidea usa..il sunam imi dadea ocupat ori isi inchidea telefonul...si nu am mai rezistat asa si am luyat medicamente sa ma omor!!iam zis lui sora mea mi mare ca am luat medicamente si ea ia zis la mama....o chemat repede o ambulanta si ma dus la dizintoxicare....de acolo ma duc la spitatul de nebunii...unde am fost internata cu tentetiva de sinucidere...varul meu la sunat sa ii spuna ca sunt in spital si ca ce am facut..dar ia dat ocupat..si pana la urama ia trimis sms la prietenul si ia zis :sorin hai repede la spitatul de nebuni aicea in manastur ca larisa a luat medicamente....el cand a auzit ma sunat pe nr meu sa vada daca e adevarat dar tel meu nu era la mine ca era la sora mea...si ia raspuns...si ia zis si ea lui ca e adevarat si atuncia el a venit la mine...sa am vada cum ma simt..cu zambetul pe fata....mno vreo 3 zile dela faza aia fff frumos so comportat iar cu mine...dar acuma de vreo 6 zile nu mai e la fel..iar sa schimbat...ajutatima va rog frumos:!!!!:(( ca eu nu mai suport..si poate iar po sa ajung la chesti de astea cu sinucideri
Subiect : deprimata
ajutor!!!numai suport...simt neevoia sa vb ,dar nu am cu cine...nu-mi pot permite sa merg mereu la psiholog si nu cred ca doar o sedinta ma poate ajuta...
Subiect : pentru Mihaela - subject: deprimata
Buna Mihaela,
Mersul la psiholog nu este in mod abligatoriu costisitor. Poti face cu un consilier care e la inceputul carierei si al carui pret este mult mai mic. Daca esti din Bucuresti, imi poti scrie pe corina.radu85@yahoo.com si iti pot recomanda pe cineva.
Mai ai si varianta de consiliere pe e-mail, unde, la fel, costurile sunt mai mici. Cauta pe internet si o sa gasesti site-uri deprofil care ofera servicii psihologice on-line.
Daca nici una dintre aceste variante nu te avantajeaza, cu siguranta exista undeva acolo si solutia potrivita pentru tine. caut-o cu incredere! Ea vine deja spre tine;)
Subiect : cum sa devin ce eram inainte?
Buna,de ceva vreme simt ca imi pierd increderea in mine. In fiecare seara stau si ma gandesc cum sa fac sa am din nou incedere in mine.Inainte eram foarte glumet,dar acum glumele mele nu mai au nici un haz, simt cum totul iese pe dos. Imi doresc sa fiu ce eram inainte. Sper ca ma puteti ajuta. Va multumesc! Astept raspunsul dvs.
Subiect : ratacire
Buna,ma aflu intr-un moment de cumpana.
Sunt in clasa a XII-a la un liceu de muzica si , dupa cum bine stii,trebuie sa dau BAC-ul in vara si sa intru la o facultate.Problema mea este ca nu stiu unde.Am studiat vioara 12 ani si in ultimii 6 nimic nu a mers bine..profesorii i-am tot schimbat si tot practicand acest "sport" am inceput sa urasc vioara din suflet,si o urasc si acum.Tocmai de aceea nu vreau sa dau mai departe la vioara.In fiecare zi ma trezesc ca vreau o alta facultate,desi parintii mei se asteapta sa intru la Conservator.Eu nu sunt foarte sigura ca as vrea conservatorul,insa este visul meu sa fac mai departe muzica.Am impresia ca nu pot face absolut nimic,ma aflu intr-un impas si parca stagnez.Muzica a fost toata viata mea ceea ce am iubit enorm , doar ca inafara de vioara,alt instrument nu stiu ..la care sa cant foarte bine.Iar la vioara nu pot intra pentru ca tehnica mea este foarte proasta..Chiar nu stiu ce sa fac.Parintii mei vor sa dau la Conservator-Compozitie,dar asta inseamna sa ma apuc de pian , si suntem in luna noiembrie,si ca sa reinvat pianul nu cred ca imi ajunge un an..din clasa a 5a studiez pianul dar niciodata nu l-am studiat temeinic.Imi este foarte teama sa nu clachez si sa imi distrug viitorul.Ma aflu intr-un moment de ratacire...ma puteti ajuta?
Subiect : ajutor!!!!
am 19 ani si am un prieten de 33 de ani. tin foarte mult la el, si el la fel, sunt absolut sigura ca ma iubeste. parintii mei nu stiu de relatia noastra si nici nu cred k o sa le placa ideea. Nu am de gand sa le spun pt k stiu k nu vor acepta niciodata. impreuna ne-am facut planuri, o sa-mi termin liceul anul asta si aveam de gand sa plecam impreuna in strainatate si p urma sa ma intorc sa-mi fac facultatea, asta clar, o sa ma sprijine el financiar, pt ca ai mei vor refuza categoric cand vor afla,totul merge ok, avem o relatie grozava, insa acum mi-a spus eva e m-a pus p ganduri. mi-a spus k el o sa plece sa-si caute eva de luru dincolo si k eu and o sa-mi termin soala, dak chiar tin la el sa las totul de aici si sa plec la el. nu stiu e sa fac, eu chiar tin la el, dar totusi mi-a promis k o sa infruntam impreuna toate astea si acum ma lasa singura, ce sa fac, sa am incredere in el, nu stiu ce sa mai cred ce sa mai fac, va rog ajutati-ma!
Subiect : Am nevoie de ajutor!
Am incercat de 2 ori sa trimit e-mail pe adresa comunitate@madone.ro, dar nu merge! DE CE? Nu prea imi doream sa spun pe site tot ce simt...!In fine.. VA AVERTIZEZ CA AVETI MULT DE CITIT :)
Am 23 de ani, locuiesc cu parintii, fratele meu si de ceva timp si cu prietenul meu. Suntem impreuna de 2 ani si jumatate si stam impreuna de aproape 1 an jumatate. Il iubesc foarte mult si ma iubea si el la fel de mult pana cand am inceput sa constate k am probleme de comportament.
Nu stiu ce mi se intampla...dar simt ca am nevoie de un psiholog,pentru k nu stiu cum sa trec peste crizele si depresiile mele. Nu mai am servici din luna martie, si asta e unu din motivele pentru care eu si pr meu ne ceram, insa problemele mele de comportament sunt din perioada de liceului. Cand spun :"probleme de comportament" ma refer la faptul ca nu mai stiu sa fiu sociabila, nu mai sunt asa saritoare la problemele altora si nu mai sunt asa amabila,increderea mea in mine este aproape zero,ma deranjeaza orice comentariu facut la adresa mea (pe orice tema) referitor la un lucru pe care nu l-am facut tocmai bine, iar reactia mea aceste comentarii este de a ridica tonul vocii si pot sa spun chiar ca, uneori sunt aproape isterica.. Prietenii mei nu ma mai cheama sa iesim in oras impreuna, prietenul meu imi spune ca prefera sa stea la servici decat sa ma vada si sa ma auda cum ma crizez, parintii mei si mai ales mama parca nu ma mai suporta , fratele meu mai mic imi tine morala pe tema comportamentului meu, iar eu in ultimul timp ma gandesc foarte des la suicid. Nu mai pot sa traiesc asa. Ma simt inutila...ma simt respinsa de toti, iar cand incerc sa ma fac utila, sa fac lucruri gospodaresti, sunt criticata de toti si mai ales de mama, care vine in urma mea de multe ori si ma controleaza sa vada cum am facut treaba si oricum ar fi comenteaza. Daca e facuta bine, e insuficienta , pentru ca mai erau si altele de facut, dak nu e facuta bine, imi spune ce nu ii convine. Plang foarte des in ultimul timp, nu pot sa adorm uneori gandindu-ma la cat de jalnica sunt si in ce hal am ajuns.Nu ma mai recunosc.
In grupul meu de prieteni eram cea mai placuta, mereu prietenii mei veneau la mine acasa si ne petreceam serile la mine.E adevarat ca acum avem alte prioriati fiecare dar cand ii invit ma refuza toti, in schimb cu fratele meu se intalnesc. Iar in zilele cand in final accepta sa iesim impreuna in oras, eu ma simt exclusa de cele mai multe ori din discutiile lor, ma simt data la o parte....e ca si cum ei ar fi la o masa , iar eu undeva in spate...privindu-i cat de minunati sunt. Toata lumea imi spune ca sunt nebuna si ca am nevoie de un control medical (de un psiholog) si la fel simt si eu...
Cel mai mult ma dor criticile prietenului meu si atitudinea pe care o are fata de mine, pentru ca ma respinge foarte mult in ultimul timp...Pana si viata noastra sexuala are de suferit. Inainte sa-l cunosc , cred ca nu eram asa geloasa cum sunt acum. Iar el in loc sa imi demonstreze ca nu am motive sa fiu geloasa, el mai rau face si imi spune tot felu de lucruri, care sa ma racaie.
Cred ca problemele mele sunt in primul rand legate de comportamentul meu si in al doilea rand si de relatia mea cu el.
Am atatea pe suflet pe care n-am cui sa i le spun....si am aflat de site-ul tau acum cateva saptamani si de atunci am tot zis sa va scriu , dar n-am avut curaj, insa in seara asta, m-am certat din nou cu prietenul meu si ma simt foarte rau....si am zis ca acum e momentul sa incerc sa spun o particica din ce ma framanta. Singura persoana, care am simtit cu adevarat ca ma iubeste, a fost bunica mea , care a murit acum 4 ani. EA ma iubea cel mai mult iar in ziua in care a murit eram la servici...si in fiecare zi regret ca nu am apucat sa ii spun cat de rau imi pare ca si ei ii mai vorbeam rastit si ma doare ca nu i-am spus cat de mult o iubesc.Parintii mei intotdeauna au facut diferenta intre mine si fratele meu, el fiind preferatul mamei, iar bunica mea vedea asta si eu ma plangeam ei, iar ea imi lua apararea, dar nimeni nu o asculta, ca si pe mine de altfel.
Nu stiu ce vei intelege din tot ce am scriu....cred k este o amestecatura de idei si sentimente si de furie....am atatea lucruri de spus si simt atatea in momentul acesta incat nu stiu ce sa spun mai intai. Maine plec intr-o excursie la Targoviste(fara pr meu) si i-am spus ca imi doresc sa nu ma mai intorc. Imi doresc sa dispar si sa nu isi mai aduca nimeni aminte de mine. Sper ca nu te deranjeaza ca iti vorbesc la persoana intai , dar imi e mai usor sa imi exprim sentimentele asa. Daca as vb la pers a 2-a e ca si cum i-as vorbii sefului meu, lucru care ma impiedica sa ma exprim liber. Sper ca....intr-o zi...vei vedea si mail-ul meu (banuiesc ca primesti sute de astfel de mail-uri) si ca ...voi primi un raspuns... si mai sper sa ma si ajute acel raspuns. Spun asta pentru ca asta e a 2-a oara cand dau un astfel de mail. Am mai dat mail la site-ul TerapiaM si n-am primit nici un rasp....
PS. Am citit cateva din explicatiile pe care le-ai dat celorlalte persoane cu probl si am incercat sa aplica unele lucruri in comportamentul meu. Ca de ex : " Ce am eu de castigat daca ma port urat" .... A mers...in mare parte....Adica...am reusit pentru o perioada sa ma port mai frumos, sa vb mai frumos, dar.....toate astea pana cand prietenul meu ma face sa ma simt prost sau altcineva....
Subiect : am o problema
Buna, am prieten de aproape 5 ani, in vara am avut o problema si ne-am certat si am ajuns la despartire care a durat o saptamana, dupa ne-am impacat si ulterior am aflat ca mai are pe cineva, ea fiind prietena si eu amanta, asa mi s-o dat de inteles, problema e ca vrea sa ne mutam impreuna, care este motivul pt care vrea sa stam impreuna? oare de ce nu pot sa ma desprind de el?vreau sa pot incepe o viata noua, sa am liniste ceea ce el nu-mi ofera, e singura problema cu care ma confrunt in relatie, in rest totul e ok, n-am motive sa ma plang.el e singura mea problema, ii plac femeile.ce sa fac, ca sa devin independenta?sa-l uit?va rog sa-mi raspundeti si mie la intrebare?oare am nevoie sa merg la psiholog sa rezolv problema.
va multumesc!!
Subiect : nu stiu ce sa mai fac..sufar
Am avut o relatie de o luna cu un baiat.Un baiat minunat de care eu m am despartit pentru ca incepuse sa se poare aiurea in ultima saptaman in sensul ca sunao data pe zi si nu mai avea chef sa ne intalnim.Apoi el a avut o relatie de 2 luni cu o fata care sta in acelasi cartier cu mine.Nu mai vorbisem de mult,pan aintr o seara cand ma suna sa se descarce la mine ca el nu mai poate ca sufera din cauza fetei cu acre e acum si s il ajut eu pt ca stau in acelasi cartier cu ea sa o prind s vad daca vine vreo maisna s o ia. Cu ocazia acestui telefon am aflagt si motivul real pt care noi doi ne am despartit: prietenul lui cel mai bun voia s stea cu mine si l a mintit ca am fost eu cu el in masina is m am dat l el si l am sarutat.El nu mi a zis nimic atunci dupa despartire de acest lucru ba cghiar mi a vorbit ff urat facandu ma in toate felurile si eu nu staim de ce. telefoanele au continuat el msuna p fiecare zio chiar si de 4 5 ori ca s vorbim imi povestea ce i s intampla cu ea, dar vbeam si alte lucruri ..despre noi..despre orice practic. Si a cerut ieratare pentru cum s a purat cu mine si devenisem un fel d cei mia buni prieteni.Asta s intampla p parcursul a 2 saptamani. Mi a cerut s ii iau o invitatie l un bal l care ss ducea si ea fiindca eu aveam d unde s ii fac rost si pt ca voiam s il vad imi era dor d el m am oferit s i o duc acasa., Am fost l el totu frumos eu am vzt ca incerca s m imbratiseze dar nimic mai mult.Dar eu mi am iutat l el niste acte mi au cazut din buzunar si m am dus a 2 a zi d dimineata l el knd era singur s l iau si ne am sarutat, eu nu voam pt ca stiam ca va ramane cu ea dar el imi spunea esti tu asa sigura? Bun, tin s precizez ca ei doi erau certati atunci iar seara in aceeasi zi m suna s imi spuna ca s a impacat cu ea si ca sa am grija d mine si s imi gasesc un baiat bun.OK, am zis ca asta e dar l am rugat s nu m mai sune pt ca nu imi face bine s il aud vbind d ea.A incetat cu telefoanel o saptamana dupa care iar m suna in fiecare zi s imi spuna ca nu mai poate si ca s a impacat cu e pt ca ea i a spus ca e insarcinata,lucru care s a dovedit a fi o minciuna. Intr un final ei doi s au despartit pentru ca el nu mai suporta relatia lui cu ea dar il vedeam ca sufera dupa ea imi plangea dupa ea in telefon o iubea!intr un weeken am fost l munte si l am chemat si p el.A venit si m a luat d unde eram cu taxiul si am mers l el acasa pt ca acolo nu mai erau camere libere. Am dormit l el si am facut dragoste..a fost cea mai frumoasa noapte p care am petrecut o cu el ..nici cand eram impreuna nu s a puratt asa de frumos.Fiind ziua lui d nasere a doua zi seara a venit fosta lui prietena s ii aduca cadou un catelus dsuperb..si sa se impace cu ea..dar el nu a vrt..ea chiar a inceput s plangadar nu a vrut..A doua zi m am dus l el pentru ca era ziua lui d nastere si am stat l masa cu toata familia l fel toate bune si frumoase.Eu l am vazut ca era suparat era terminat chiar nu putea nici s zambeasca.Seara m suna si imi spune ca el vrea s fie singur ca nu poate avea o relatie acum..cu nimeni..nici cu mine nici cu nimeni..a si el a vazut l mine p telefon un mesaj d l un fost prieten care e plecat in spania d un an..cand am dormit l el..mi am zis ca el inca m mai iubeste dare eu nu il vreau p cel din spania eu il vreau p el.a zis ca mereu s gandeste l el cand noi 2 suntemimpreuna si n sarutam..si ca nu poate s mai iubeasca acum pe nimeni..pentru ca a suferit ff mul;t si nu poate..mi a spus ca o s mai vbim si ca o s n mai ntalnim dar eu i am spus ca nu mai vreau nnimic..i am spus asta pt ca nu imi placea s il vad asa..si am regretat a doua zi i am dat mesaj i am sous ca vreau s mai vb..dar nu m a sunat in ziua aceeea deloc. L am sunat eu intr o dimineata si l am chemat l mine s m uit l un film dar cica nu a putu s vina pt ca avea treaba cu mama lui..ei au o firma..Si de atunci nu mai suna..ce s fac? eu nu pot fara el..i am zis ca inteleg ca are nevoie de timp..dar nu pot..plang.nu mai pot..nu stiu c vrea..de ce a mai facut atatia kilometrii de l pitesti l brasov cu taxiul daca nu voia s fim impreuna? de ce s a puratat asa de frunmmos? de ce? de ce nu mai suna acum desi i am spus ca vreau s mai vb..? cum fac sa fiu cu el? e un baiat extraordinar..si stiu ca i a placut mult d mine..stiu asta cu siguranta..da ti mi un sfat..eu nu il mai sun,,astept s sune el..si ce s fac? c s ii spun? eu il vreau mult de tot inapoi..nu mai pot
Subiect : buna
nu stiu in ce masura m-ati putea sfatui sau ajuta fiindca nici macar eu nu stiu ce e cu mine.nu mai imi gasesc locul,nu ma pot intelege cu nimeni,familia mea e foarte ingrijorata,ei cred ca ma doghez sau ca am intrat in ceva anturaj rau.Prietenii simt ca mi pierd pe rand,nu mai aud pe nimeni care incearca sa vorbeasca cu mine,mi-am pierdut concentrarea,nu ma mai face nimic fericita.am perioade cand nu vreau sa ies din casa decat sa stau in pat la tv sau pc,alteori nu pot sa stau cu zilele in casa.imi placea scoala mult,acum sunt primul an de facultate si am impresia ca toata lumea ma considera o ciudata,imi vine tot timpul sa plang si am impresia ca toata lumea se ia de mine.simt constant ca ceva imi apasa pieptul iar cand am impresia ca cineva ma ia la misto mi se taie respiratia.nu pot vorbi calm cu nimeni,ridic tonul si ma irita in mare parte cam tot ce ma inconjoara.ideea e ca vara asta am lucrat,am vrut sa lucrez doar cat sa imi strang banii sa merg cu prietenii mei in vama,dar imi era rusine sa imi dau demisia si am lucrat toata vara,poate si asta m-a deprimat...probleme gen baietii sau iubire nu cred ca ma implica,adevarul e ca nu cred ca am iubit vreodata,sunt prea egoista si superficiala.daca v-ar ajuta sa imi spuneti ce am,va spun ca am avut un prieten timp de aproape un an iar vara asta a lucrat si el,dar in afara orasului iar noi ne-am despartit.intre timp "mi-a furat inima" un baiat cu aproape 6 ani mai mare ca mine,eu nu am mai avut prieteni decat deodata cu mine.la inceput am iesit pe ascuns impreuna deoarece era client la cafeneaua la care lucram si sa nu dam subiecte de barfa,dupa o vreme am iesit oficial,iar el a pus punct deoarece eram prea mica pt el.o saptamana m-am simtit prost,dar acu nu mai e in mintea mea,decat cateodata.nu stiu ce sa fac adica eu eram o fire foarte vesela si tot timpul radeam din orice,iar acum nimic nu ma inveseleste
Subiect : parintii
salut.eu ma confrunt cu urmatoarea problema:parintii mei nu se inteleg.uneori tata pare sa fie bun si calm,ne spune ca ne iubeste,se poarta frumos.iar altadata foarte nervos,striga la mama,foloseste cuvinte murdare.eu nu mai pot suporta,mama sufera,de multe ori plinge.am incercat s-o conving sa divorteze,dar ea nu este hotarita,din cauza starii financiare.tata contribuie mai mult la bufetul familiei si ii este frica sa nu fie nevoita sa plece peste hotare.nu stiu ce sa fac,ca s-o conving.cum credeti,cum ar trebui sa procedez???
Subiect : prietenie
Buna,
am 26 de ani si cred ca sunt intr-un impas al vietii. Am avut o relatie stabila cu un baiat timp de 1 an si 8 luni dupa care ne-am despartit si m-am intors la parintii mei acasa. Aici, cum nu aveam niciun prieten cu care sa ies si sa ma distrez, m-am apropiat de o vecina de 19 ani si am inceput sa ma invart in cercul ei de prieteni. Am inceput sa mergem prin discoteci cu gandul sa ma simt si eu bine, sa ma distrez si sa uit de fostul meu prieten care a insemnat totul pt mine. Am observat insa ca noii mei prieteni ma iau la misto si fac mult caz pe seama varstei mele desi unul dintre baieti are si el 22 de ani. Nu ma simt deloc bine cu ei desi altii nu am. Ce sa fac? Cum sa ma comport sa nu-si mai bata lumea joc de mine?
Si inca o chestie ar fi ca atunci cand pe mine ma intreaba cineva ceva, eu raspund sincer si nu spun minciuni doar sa impresionez dar se pare ca intotdeauna se rade pe seama raspunsurilor mele.
Va multumesc ft. mult pt. un raspuns
Subiect : dilema
Buna ziua. Am si eu o problema mai veche si as avea nevoie de un sfat. Am o relatie de 1 an de zile, si mai nou sunt prea multe certuri. Cred ca stiu si problema: am avut o relatie anterioarara de vreo 4 ani, si mai nou ma gandesc foarte mult la fostul prieten, simt ca il iubesc , ca nu rezist fara el,si nu inteleg de ce. intre noi nu exista cale de intoarcere. Sincer as avea nevoie de un sfat, deoarece nu stiu daca are rost sa continui actuala mea relatie, care nu este "stralucita". Nu stiu ce decizie sa iau.Va multumesc anticipat.
Subiect : am o problema !
buna, am doar 14 ani desi de la o vreme am devenit obsedata de cum arat ! Cand merg pe strada sunt obisnuita ca toate privirele sa se intoarca dupa mine ... dar atunci cand sunt alaturi de colegii mei in clasa ma dispretuiesc ma fac in toate felurile si ma fac sa ma simt asa urata ... nu stiu ce sa mai cred! cand vorbesc cu persoane pe care nui cunosc chiar ma simt apreciata si frumoasa cand sunt in cls la mn e pur si simplu alceva nu mai stiu ce sa fac! ma simt deprimata dezamagita .. pun mare pret pe frumusete ... dak stie cnv cum pot sa ma schimb si sa nu mai ma afecteze spusele unor colegi din cls :-| ...
Subiect : am si eu o problema...
Buna... as vrea si eu un sfat am o problema de catziva ani care ma tot framanta si nu pot scapa de ea indiferent ce fac ...acum recent m-am despartzit si de prietenul meu dupa o relatzie frumoasa de 2 ani ...si am inceput sa cad in depresii as vrea sa styu ce antidepresive as putea lua...ceva usor sa imi pot revenii cat de cat ...fara sa consult un medic ...va rog ajutatzima...
Subiect : am o problema
de un an jum nu mai pot avea o relatie ..adik nu mai pot iuby..pare ciudat dar nu mai pot....mintea mea o ia razna de expl... ma gandesc la fostu e ciudat ..nu mai tin a el nu mai vreau sa fiu q el... vreau sa fiu fericita si sa pot iuby din nou zici k-s blestemata...
Subiect : ajutor
nici nu stiu cum sa incep credeti-ma.am 26 de ani locuiesc la londra de vreo 2 ani cu o matusa si doua verisoare.as vrea sa va intreb daca ma puteti ajuta cu o idee 2 despre cum sa ma impac cu prietena mea pt ca eu unul nu mai stiu ce sa fac si credeti-ma ca am incercat n posibilitati.ca sa intru in detaliu am sa va povestesc si despre ea si ceea ce am facut:ea are 28 de ani si este prietena foarte buna cu verisoarele mele,totodata este si nasa copilului verisoarei mele.o cunosc de cand am venit in uk dar ea avea o relatie pe atunci.s-a despartit de baiat prin aprilie-mai anul acesta.mi-a placut si imi place de ea foarte mult desi nu arata atat de bine dar eu dupa cate am vb si cu verisoarele mele era o fata care isi cauta pe cineva pt o relatie serioasa care sa decurga pana la intemeierea unei familii.asta mi-am dorit si imi doresc si eu tocmai din cauza asta m-am bagat in relatie cu ea prin iunie mai exact pe 13.din fire sunt foarte superstitios dar asa a fost sa fie sambata aceea cand am chemat-o la un restaurant cu specific frantuzesc.in fine pana pe 16 octombrie tot ne certam si ne impacam dar nu din lucruri mari doar chichite si contraziceri nu infidelitati sau ceva de genul.vreau sa va spun ca o iubesc mai mult decat pe prima mea iubire care a durat 4 ani si 8 luni,credeti-ma.poate si prin faptul ca mi-am dorit si imi doresc foarte mult intemeierea unei familii si simt ca ea este persoana potrivita.am incercat sa ma impac cu ea trimitandu-i flori la servici,mesaje,scuze,chiar intr-o dimineata m-am trezit pe la 4 si am plecat sa ii pun la usa un catelus cu un trandafir roz in labute ca sa il poata lua inainte sa plece la servici.pe 24 a venit impreuna cu cei din casa de la ea la ziua verisoarei mele eu eram bolnav nu iesise-m din casa de 2 zile a venit sa vada cum sant si daca ma simt mai bine sa cobor si eu jos.in seara aceea am luat-o in camera si m-am pus in genunchi in fata ei spunandu-i sa ma ierte si sa ne impacam.ea mi-a spus ca si iei ii este greu fara mine dar sa lasam lucrurile sa decurga de la sine.niciodata nu am inteles lucru acesta.adica va spun ca dupa ce am facut treaba aceasta s-a dus jos iar dupa un timp a intrebat-o pe prietena ei cu care locuieste in casa ce sa faca.a auzit o verisoara de a mea.aceasta ea zis <think twice>.de atunci si pa mai sambata tot am incercat sa ii trimit mesaje dar nici sa o stresez ii trimite-am numai unul pe saptamana.ea nimica inapoi.imi iau inima in dinti si o sun duminica si o intreb ce se intampla de ce nu mai raspunde.ea imi spune ca trebuia sa imi dau seama daca atata timp nu mi-a raspuns inseamna ca totul intre noi ii gata.va spun sincer am vazut negru in fata ochiilor nu mai stiam ce sa fac sa o fac sa se intoarca inapoi.m-am imbracat si am plecat lasandu-i un mesaj ca ma duc sa ma omor,bineinteles ca nu vroiam asta dar am vrut cu tot dinadinsul sa ma accepte inapoi sa ii demonstrez ca se poate sa fim impreuna si ca nu sunt chiar asa de rau precum crede.stiu ca lucruri din astea nu se fac.mi-a zis sa ma duc acasa ca vb maine iar a doua zi mi-a zis ca nu mai poate sa fie cu mine ca nu ii mai trebuiesc si ca sa o uit.stiu ca am gresit enorm facand pasul asta dar pur si simplu nu mai stiam ce sa fac sa o pt intoarce inapoi.imi este enorm de greu fara ea si va spun ca as face orice pe lumea asta sa o pot avea inapoi.ce va rog pe dumneavoastra este daca ma puteti ajuta cumva cu vreo idee 2 despre cum o pot face sa vina inapoi.stiu ca pare foarte greu o impacare dupa ce am facut dar totusi cred cu ardoare ca mai exista o sansa sau un strop de speranta.va multumesc mult si va astept cu un raspuns cat mai repede puteti.
Subiect : 7 luni :(
Buna, am 23 ani si de aproximativ 7 luni sunt cu un barbat de 24 ani. Avem unele divergente pt ca el e maghiar si ma simt oarecum marginalizata in majoritatea timpului cand iesim cu prietenii lui. Practic e prima mea relatie, in care ne-am vazut aproape in fiecare zi sau de cel putin 4 ori pe saptamana am dormit impreuna. De vreo 2 luni ne certam aproape in fiecare zi. Am incercat sa pun capat, am fost despartiti cam 3 saptamani, timp in care el a insistat non-stop sa ne impacam. Pana la urma ne-am impacat insa parca totul e schimbat. Zice ca face anumite lucruri insa apoi le omite, parca a devenit un fel de "lasa-ma sa te las". Oarecum sunt trista de situatia in care s-a ajuns, pentru ca il consider prima mea iubire. Totusi, stau si ma intreb: Cum e posibil sa iti doresti cu toata fiinta ta pe cineva si cand e langa tine sa fii atat de indiferent? Oare eu sunt de vina pentru comportamentul lui? Va rog ajutati-ma sa-nteleg.
Multumesc!
Subiect : Jocurile de noroc
Buna ziua , am si eu o problema…prietenul meu are 23 de ani si este un impatimit al casinou-rilor..acum cateva zile era foarte foarte suparat si zicea ca nu se mai suporta si ca nu stie ce sa faca k sa se lase de jocuri…a zis ca simte ca nu poate si m-a intrebat pe mn ce sa faca…iar eu nu am stiut ce sa-i raspund decat ca ii trebuie vointa…nu stiu cum sa-l ajut…ce sa-i zic…dati-mi un sfat va rog…Multumesc din suflet.
Subiect : buna ziua
problema mea e gelozia..sunt casatorita ...avem 7ani impreuna....dar mi se pare ca nu mai pot merge inainte...cum sa fac sa fiu indiferenta?ajutati-ma....sotul meu e osedat de filme porno....nu exista zi sa nu ma supere.....inteleg ca barbati sunt cam majoritatea asa...dar vreau sa rezolv problema...nu suport sa il vad ca tot continua sa se uite la altele...va rog sa-mi dati un rasp...
Subiect : Impreuna sau separat?
Buna ziua! Sunt o mamica divortata cu doi copii in ingrijire, mai exact doua fetite in varsta de 5 ani, respectiv 1 an si 3 luni. Tatal lor ne-a parasit anul trecut, cand cea mica avea 3 luni, iar anul acesta am divortat. Pastram o legatura satisfacatoare, de dragul copiilor, dar cateodata nu cadem de acord in unele privinte. Una dintre problemele care s-au ivit este urmatoarea: vine si le ia pe micute de doua ori pe saptamana cate 3 ore (aici suntem de acord amandoi), iar in week-enduri le ia astfel:
intr-o sambata pe cea mare aproximativ 8 ore, in urmatoarea duminica pe cea mica aproximativ 5 ore (la insistentele mele), iar in sambata urmatoare pe amandoua aproximativ 5 ore. Motivul pentru care le ia astfel este (din punctul lui de vedere) ca nu-i acorda suficient timp celei mari daca le ia pe amandoua de fiecare data, cu toate ca nu se ocupa singur de ele atunci cand le ia, avand o relatie stabila.(?) Parerea lui este ca fata cea mare este frustrata din cauza faptului ca nu are destula atentie atat din partea lui cat si din partea mea si ca are un comportament neadecvat cateodata. Parerea mea este ca cea mare este geloasa pe surioara ei si doreste sa atraga atentia asupra ei prin orice mijloace, dar ca sentimentele ei de gelozie si rivalitate se incadreaza in limita normalului. Stiu faptul ca parintii trebuie sa acorde din cand in cand timp separat fiecarui copil din familie, in functie de personalitate, varsta si preocupari. Dar, in situatia noastra, de familie destramata cred ca acest lucru nu se mai aplica. De ce? Pentru ca fata cea mare are trairi diferite in functie de situatie (pe cea mica deocamdata nu o afecteaza): este foarte incantata cand tatal ei o ia doar pe ea si ii spune surioarei ei: “Pe tine nu te ia tati azi. Tu ramai cu mami.”; cateodata este bucuroasa, cateodata este nemultumita cand le ia pe amandoua, iar cand tati o ia doar pe cea mica plange de fiecare data, chiar daca stie ca ramane cu noi (si eu sunt implicata intr-o relatie) si ca ne vom petrece timpul intr-un mod atractiv pentru ea. Poate ca daca am fi fost amandoi singuri (adica si eu si tatal lor), s-ar fi justificat solutia aceasta, dar, in conditiile date, cand cele doua fete sunt ingrijite simultan de doi adulti si intr-o parte si in cealalta, consider ca nu este o solutie adecvata. Ce ne sfatuiti? Chiar daca parerile noastre sunt diferite in aceasta privinta, vom tine cont de sfatul dumneavoastra. Va multumesc!
Subiect : sunt o femeie nebuna???
AM CITIT UN ARTICOL RECENT DESPRE 5 TIPURI DE FEMEIE CARE SPERIE BARBATII.PROBLEMA ESTE CA M-AM REGASIT SI EU INTR-UNUL DIN CELE 5 TIPOLOGII:''FEMEIA NEBUNA''.
DE MULT TIMP INCERCAM SA INTELEG CE MI SE INTAMPLA DAR CRED CA AM NEVOIE DE AJUTOR,DE ACEEA AM APELAT LA D-VOASTRA.
SA VA SPUN SIMPTOMELE:DE OBICEI SUNT O FIRE VESELA,DESCHISA,CU INITIATIVA,NU LAS TOTUL LA VOIA INTAMPLARII SI IMI PLACE SA PERSEVEREZ IN CEEA CE FAC,IMI PLACE SA FIU O FEMEIE PUTERNICA,DAR DE CELE MAI MULTE ORI DEVIN DINTR-O DATA O PERSOANA IRASCIBILA,MA ENERVEZ DIN ORICE FLEAC,IMI PLACE SA-MI FAC ''VICTIMELE'' SA SUFERE,ATACANDU-LE VERBAL,SUNT IMPULSIVA SI SIMT O STARE INTENSA DE NERVI,MA SIMT NEPUTINCIAOSA,PESIMISTA,CA SI CUM S-AR SFARSI LUMEA ...SAU MA SIMT PERSECUTATA DE CEI DIN JUR FARA A FI ASA.APOI TREC DIN NOU LA ACEEA STARE...NU STIU CE SE INTAMPLA CU MINE DAR AM PIERDUT MULTE IN VIATA DIN CAUZA ACESTOR TULBURARI DE PERSONALITATE SI CER AJUTOR.
VA MULTUMESC SI ASTEPT SA MA AJUTE CINEVA PENTRU CA SINGURA NU AM REUSIT!
Subiect : no subject
am un amic..pe care il cunosc de ceva timp, santem doar amici dar simt ca ma indragostesc de el. nu stiu ce sa fac, sa-i spun? mi-e frica sa nu stric realatiile care sant acuma intre noi.
Subiect : Am o mare problema
Buna, nici nu stiu cum sa incep, am un prieten care este mai in varsta, are 49 de ani, iar eu am 23 de ani....prietenul meu nu este roman , este scotian si locuiesc cu el impreuna, si problema e ca nu prea avem contact sexual, am ajuns la o limita prea departe am ajuns sa ma zgari pe fata sami musc buzele pana imi da sangele , nu mai pot de nervi. Il iubesc, dar intr-o relatie trebuie sa fac ce zice el??? Ce sa fac in cazul asta, daca ma puteti ajuta!
Va multumesc!
Subiect : Va rog ajutati-ma !
Am doar 13 ani si toata lumea ma desconsidera nu styu ce sa mai fac .De cand am inceput scoala am cazut intr-o depresie foarte mare ,am devenit foarte sensibila daca cineva ma jigneste sau se intampla sa ma mai cert cu parintii ,colegii imi vine sa plang si sa ma sinucid.NU SUNT EMO!Dar parinti zic ca depresia aceasta poate sa fie din cauza ca mi sa despartit clasa si nu m-am acomodat dar la inceput aveam o depresie si mai mare.Si acuma cand ma gandesc imi vine sa plang,uneori ma mai incurajez spunandu-mi GATA NU SE POATE SA MAI FIE ASA,FII TARE!dar imediat imi vine iarasi acele ganduri nu stiu ce sa mai fac simt ca innebunesc.VA ROG AJUTATI-MA.
Subiect : va rog sa ma ajutati
Buna Ziua ,am 13 ani si de cand am inceput scoala simt ca innebunesc!Anul acesta mi s-a despartit clasa si no fiind cu un colectiv nou,profesorii noiimi este foarte greu sa ma acomodez am cazut intr-o depresie,si nu stiu ce sa mai fac ,Am impresia ca nimeni nu ma intelege ,daca cineva ma jignestes intr-un fel imi vine sa plang si sa ma omor uneori,(NU SUNT EMO),am unuele sentimente,de singuratate ,neincredere si nu stiu cum sa fac sa ma simt bine chiar in acest moment plang gandinu-ma la toata viata mea,cat de frumos era inainte!va rog sa ma ajutati!
Subiect : Va rog ajutati-ma
Va rog sa ma contactati pe idul asta beatris_beatris95
Subiect : ....
AS vreau si io pe cineva in care sa pot sa-i spun tot ce am pe suflet
Subiect : nu ami pot intelege iubitul se poarta ca un salb
Nu ami pot intelege iubitul nu stiu ce sa fac sau ce sa cred, ami pun tot timpul semne de intrebare la care nu gasesc raspuns am nevoie de ajutor...mi-am cunoscut iubitul cu doi ani in urma ... m-a tratat rece de la inceput, nu vorbea cu mine decat cateodata dar cateodata ma invinovatea ca nu fac nici un pas sa ne intalnim... ne-am intalnit in final dupa mult timp...m-am indragostit de el .. m-a tratat ca pe o regina...nu mai cunoscusem o persoana care sa aive atata grija si respect fata de mine , am crezut ca am gasit persoana perfecta iar perfectiunea stiam ca nu exista...insa nu dormea cu mine in pat de la inceput...prima data am crezut ca poate ii este cald apoi am crezut ca poate ca este obisnuit singur si sa nu cumva sa al deranjez sau sa al stresez... am considerat ca timpul le rezolva pe toate...ne facusem planuri de viitor precum ca vom ramane impreuna deoarece el ma place foarte mult... la urmatoarea intalnire deasemeni iubitul meu nu dormea cu mine in pat... aveam relatii sexuale dupa care el se retragea in alta camera...se trezea de nenumarate ori in timpul noptii cand auzea cel mai mic zgomot afara iar daca in timpul noptii aprindeam lumina in camera mea tipa la mine ca al deranjez... tot timpul nervos si niciodata nu ai convenea nimic... eram convinsa ca nu e interesat de mine sau ca nu ma suporta... vazand asta eu, ami luasem gandul ca el este interesat de mine deja nici nu ma mai gandeam ca va mai putea fi ceva intre noi mai ales ca ami repeta mereu ca el nu e gelos si ca nu al intereseaza ceea ce fac , pana cand intalnisem pe cineva care i-am dat numarul de telefon pentru o problema iar persoana ma sunase... iubitul meu sa aprins la fata si a inceput sa tipe la mine ca ma iubeste si are sentimente ptr mine si nu suporta ca eu sa vorbesc cu cineva...i-am explicat situatia si ca sa al calmez am sters numarul persoanei in fata lui, asa in felul acesta sa calmat... nu ai place sa fie mangaiat... nu ai place sa fie masat nici la sarut nu prea sta dar totusi...ultima data mi-a declarat ca vrea sa ma vada si sa fie cu mine si ca ma iubeste de nu mai poate... m-a surprins faptul ca vrea sa ma viziteze cu toate ca de vorbit cu mine la telefon sau pe messenger nu prea se deranjeaza el... din cand in cand cateva minute... a venit in vizita la mine ...a dorit sa aive camera lui separat sa doarma a stat in casa cu mine numai noi doi 10 zile si am facut sex o singura data ca si cand nu era interesat ...nu are probleme sexuale dar an schimb se observa ca ma iubeste foarte mult dupa cum ma privea... am observat ca este echilibrat in toate... nu mananca mult nu fumeaza mult nu exagereaza mult cu absolut nimic iar sexul este ca si cand nu este important sau nu al intereseaza...in schimb se uita la mine ca la ceva foarte scump din viata lui si considera ca viata lui este facuta sa fie alaturi de mine...simt ca parca ma divinizeaza si atunci de ce se comporta asa? de ce este rece? de ce nu se destainuie? de ce nu spune ce simte? de ce nimic nu ai place? de ce atunci cand ma vede ca sufer si ca al iubesc la nebunie nu ia nici o atitudine sa ma ia in brate si sa ami spuna cat de mult ma iubeste?nici sa al ating nu ai place prea mult dar parca ar fi cel mai bun prieten cand este vorba sa al intreb ceva anume in afara relatiei noastre si nu se lasa pana nu se asigra ca am inteles exact...ce trebuie sa fac cum trebuie sa ma port? am inebunit si nu stiu ce sa fac...nu vreau sa al parasesc si el intotdeauna mi-a spus ca ai este teama sa nu al parasesc...daca incerc sa discut cu el nu prea am cu cine schimba subiectul si nu ami permite sa intru in detalii... nu ami permite sa al cunosc nu stiu ce ai place si ce nu... este posibil sa fie stresat datorita serviciului? lucreaza la bursa este ocupat mai tot timpul si mai are si alte afaceri...de ce se poarta asa...
Subiect : scoala
nu stiu ce sa fac sunt elev in clasa a 9 si nu reusesc sa invat profesoriima cearta spunand ca nu invat
Subiect : depresii
buna!de ceva timp,intru foarte repede in panica si nu-mi gasesc linistea.daca a mai trecut cineva prin asemenea stari si vrea sa vb.cu mine,astept un semn.
numai bine!
Subiect : iubire interzisa
Buna!Am si eu o problema.D doi ani traiesc o frumoasa poveste d iubire "interzisa".Iubitul meu este insurat si are si un baietel d 10 ani.Nu stim cum sa-i spunem baietelului faptul k tatal lui vrea sa divorteze d mama lui,fara k acesta sa sufere.Va rog ajutati-ne!!!
Subiect : Emotii puternice
Buna ziua,
Ma numesc Ioana, am 20 de ani si urmeaza sa ma prezint la un interviu peste 4 zile. Eu sufar de anxietate de cand ma stiu si, la un interviu(primul) pe care l-am avut acum 2 saptamani, am avut emotii foarte puternice, am simtit ca ma sufoc, m-am inrosit la fata si la un moment dat am avut anumite miscari involuntare la nivelul fetei, la muschii obrazului si am simtit ca mi se zbate ochiul drept.Nu m-am mai putut concentra la intrabarile care mi s-au pus; simteam o frica foarte puternica si ma gandeam doar la asta.
Astfel de trairi am din copilarie, cand sunt ascultata la scoala sau cand vorbesc cu o persoana straina, dar nu au fost niciodata asa de puternice; am urmat si psihoterapie, dar fara rezultat. Cred ca a fost un atac de panica. Dupa aceea m-am simtit foarte slabita,simteam ca nu mai pot sta in picioare. Imi va fi jena daca mi se va intampla si la interviul asta.
Imi puteti recomanda un tratament rapid pe care sa-l urmez inaintea interviului?Va rog din suflet sa ma ajutati ; am mare nevoie de acest job .
Va multumesc pentru atentie.
Subiect : nu mai stiu ce sa fac!
Va rog frumos ajutati-ma nu mai stiu ce sa fac cu mine,trebuie neaparat sa slabesc pt ca sunt supraponderala ,stiu ce dieta trebuie sa aplic dar nu stiu cum sa fac sa o tin,nu pot absolut deloc si nu e vorba de vointa,pt ca am foarte multa dar atunci cand imi e foarte foame sau pofta parca nu mai gandesc eu si uit complet de dieta si de scopul pe care trebuie sa il ating,si tot asa de vreo 2 ani incep dieta ma las iar o incep iar ma las ,nu ma mai suport deja,simt ca nu sunt capabila sa fac nimic,imi este foarte rusine de mine si sunt foarte complexata,incerc de fiecare data sa imi gasesc putere sa tin dieta din nou desi stiu ca o sa clachez ca de fiecare data,intotdeauna imi promit ca va fi altfel si imi fac tot felu de vise si de sperante cum ca voi reusi sa slabesc si voi ajunge asa cum imi imaginez si in final ma abat de la dieta si sunt foarte nevoasa pe mine o vreme si imi reproseztot ce am facut dupa care iar incep sa sa-mi fac sperante si sa imi promit ca voi reusi ,am tot incercat sa ma pacalesc sa nu mai mananc prostii si stiu ca suna aiurea ca nu ma pot abtine dar parca nu sunt eu atunci cand iau acele decizii gresite si dupa ce termin de mancat parca ma trezesc la realitate si imi dau seama ce am facut,am vomitat de multe ori dupa ce am mancat ca sa nu ma mai simt vinovata dar degeaba intotdeauna gresesc ,cel mai mult m-a tinut dieta 2 saptamani in care si acum stau sa ma gandesc cum de am reusit,nu imi imaginez cum am putut sa o tin atata si nu imi imaginez cum de m-am lasat de ea dupa 2 saptamani.VA ROG MULT inca o data ajutati-ma caci nu mai am putere,nu mai stiu ce sa fac cu mine,ma doare capul numai cand aud cuvantele mancare si slabit,si nu mai pot sa imi fac sperante,nu mai suport sa stiu ca o sa gresesc din nou.AJUTOOOOOR!!
Subiect : O solutie.. cat de banala.. se poate
Acusi fac 20 de ani ... si dusmanu meu numarul 1 este chiar tatal meu ... in continuu imi sare in cap cu cate ceva, nu bea, dar crek ar fi fost mai ok dak ar fi baut. Si cel mai greu lucru este sa-mi exprim punctu de vedere. Nu asculta ce zic .. tot cum vrea el face. Is la facultate, si ca orice student, ma mai si vait k ii greu.. si atunci apare el ca eroul.. si zice k el de la 15 ani o lucrat si k stau degeaba in casa asta, practic in chirie, k nu produc nimic numa consum. Daca comentez ceva zice sa nu uit k el mo facut pe mine si nu invers, cat stau la el in casa el comanda, dak numi convine sa ma iau si sa plec. Cat de curand mio promis o bataie, si toti cei din juru meu raman socati... de la rude pana la prieteni cand aud vorbe dinastea... k dupa cum am mai zis am 20 de acusi, am fost premiant la liceu, akm is la facultate... nam reusit sa merg la discoteca pana akm, doar asa.. la ocazie, cu baluri sau majorate... si .. sincer.. nici nam cerut nimic... nam cerut masina, bani exagerat de multi de buzunar, haine si toate cele... dar na... din orice gaseste sa ma critice... dak se soldeaza cu bataie, iti dau seama k nu stau degeaba si incep si eu si ripostez... si dupia ma iau frumusel si plec pana o sa ma cheme el inapoi ;) mersi anticipat de sfat
Subiect : Intr`o situatie dificila!
Buna!Tot ce vreau e sa inteleg de ce imi este asa complicata relatia cu un baiat.Il iubesc foarte mult si cred ca este singurul pe care l`am iubit pana acum.Am 16 ani si m`am indragostit de un baiat acum un an.Prin august anul trecut ne`am cunoscut datorita hi5`ului.Nu stiu cum am ajuns sa vorbim si sa ne dam o intalnire.Fiind in acelasi oras ne`am intalnit usor si tot asa ne`am apropiat.Pe 11 septembrie, de ziua mea l`am mintit cu o chestie care mie mi s`a parut minora, dar poate pentru el a contat.Si ne`a mers destul de bine un timp, dar am observat ca nu aveam deloc incredere in el si ca imi dadea impresia ca ce dorea de la mine era sa faca sex cu mine.Eu faceam si asta pentru el, chiar daca sunt virgina si asta e foarte important pentru mine.Simteam ca imi iubeste doar trupul si ca orice faceam el ma considera o copila.Poate si din cauza faptului ca aveam 18-19 ani.Nu stiu de ce cu el paream atat de naiva si prostuta si defapt cu alti eram invers.Era din cauza lui acest lucru cu siguranta.Inca il mai iubesc dupa tot ce mi`a facut, chiar daca m`a ranit si m`a durut prea mult.Sunt pregatita sa`l iert si probabil o sa`l iert, chiar daca o sa regret.M`a facut sa sufar destul de mult, adica mi`a facut tot felul de faze.Vorbea aiurea cu mine.Era nepasator, indiferent cand ma intalneam cu el pe strada intamplator.Cand era cu prietenii lui simteam ca rade de mine.Nu pot sa il uit, pentru ca el a facut lucrurile dificile, m`a atras pur si simplu prin felul lui de a fi.Si in plus mi`a fost intotdeauna dificil sa discut cu el.Imi era frica sa`l pierd.Ce ar trebui sa fac?Ma merita?
Subiect : Lipsa comunicarii
Am 16 ani si nu stiu ce sa fac ca sa imbunatatesc comunicarea dintre mine si parinti mei.De cand s`a nascut fratele meu care are ADHD s`au ocupat mai mult de el pentru avea probleme.Din cauza asta s`a racit treptat relatia dintre mine si parinti.Incerc acum din greu sa vorbesc cu ei, dar sunt unele subiecte despre care imi este jena sa le discut cu ei.Am gasit alinarea intr`o prietena cu care ii poveste aproape totul, dar cateodata cand o aud pe ea ca vorbeste cu a ei,neavand nici frati nici surori,ii este mai usor.Din cauza ca am avut si dezamagiri din partea prietenelor mele,as vrea sa reiau comunicarea cu a mei pana nu e prea tarziu.Cum pot sa imi imbunatatesc comunicarea cu a mei?
Subiect : Pentru Manuela
Manuela, sincer, daca zici ca baiatul asta iti vorbeste aiurea si este nepasator cu tine,daca ai impresia ca isi bate joc de tine si te vrea doar pt sex , NU SE MERITA. am trecut printr-o situatie EXACT la fel : am fost cu un baiat care numai asta vroia de la mine, se purta super naspa cu mine, dar eu PROASTA si indragostita, tot ziceam, lasa ca o sa se schimbe.... Sa stii CA NU SE SCHIMBA !!! daca ma suna la 10 seara si zicea sa ne intalnim, imediat ma duceam, ca na...m-a chemat, cum as putea sa il refuz?? faceam orice ca sa ii fiu pe plac si el isi batea joc de mine.... aveam impresia ca nu mai exista alt baiat in lumea asta, si uite ca acum sunt maritata cu un baiat super dulce, avem un copilas de un an si 2 luni si pot spune ca sunt implinita. Baieti sunt ffff multi in lumea asta si seriosi, ia si te roaga sa iti scoata Dumnzeu un baiat bun in cale, eu asa am facut si uite ca mi-a scos. Nu iti mai pierde timpul cu tipul ala, NU SE MERITA.
Subiect : pentru camelia
Fumoasa poveste ??? ce e frumos in a distruge o casatorie??? ti-ar fi placut ca parintii tai sa fie despartiti de o parasuta ordinara din afara??? sau ti-ar placea ca daca ai fi fost tu casatorita si cu copil sa vina una si sa iti ia sotul ??? copilul ala ce simte? ce crede?? ce e in inima lui ?? poate relatia dintre mama si tata nu era buna de mai demult, dar asta nu inseamna ca poate veni o oarecare sa fie ea punctul relatiei. daca ala a fost in stare sa se lase furat odata , se poate lasa furat si a doua oara si ar fi fff bine sa ti-l fure vreouna ca sa vezi si tu cum e.....SA ITI FIE RUSINE !!!!!!!!!!
Subiect : pentru Mihaela de la 99
pai don'soara, daca nu ai acum contact cu tataia, crezi ca peste vreo 3 4 ani cand va deveni strabunic vei mai avea????? care e faza cu relatiile astea cu bunicii straini??? ca nu cred ca o au mai mare si mai tare decat un roman de varsta apropiata.... are bani multi?? cu bani gasesti si roman tanar ... iti place fusta lui ??? Doamne, mare Ti-e gradina......plina cu prosti .......
Subiect : depresie
cum am zis nimeni nu ma baga in seama ori unde mas duce:(
Subiect : mi-e greu sa mai traiesc
Buna ziua!
Acum 2 luni am trecut printr-o trauma profunda....Am aflat ca sunt insarcinata in 6 saptamani...si luasem antibiotice in perioada asta. Am fost la doctori si mi-au zis ca nu e bine...e deformat sacul embrionar...si ca sunt cele mai mari sanse sa fie copilul malformat...si daca nu e, ceea ce era putin probabil...il voi pierde in timpul sarcinii..
Cu mare greu am hotarat ca trebuie sa fac un avort...riscul era prea mare..am luptat pana in ultimul moment cu logodnicul meu.
De atunci totul merge foarte prost, sunt foarte deprimata, ma simt foarte vinovata..pentru ca de vreo 3 saptamani aveam greturi incontinuu si lesinam, si nu mi-am luat un test..nu stiu de ce....ma gandeam ca e de la gastrita pe care o tratasem ceva timp in urma....Si nu simt bucurie in ceea ce fac, incerc sa ma bucur dar nu dueaza decat cateva secunde si intervine imediat ceva ce imi taie toata fericirea..
Imi e mai greu si in relatie acum..e si el trist dar nici asa ca mine, incearca sa ma inveseleasa, sa ma consoleze, imi explica ca va fi bine...dar nu asimilez nici o astfel de idee...In plus am inceput sa ne certam pentru ca sunt excesiv de nervoasa...plang aproape in fiecare zi de atunci....
nu stiu ce sa fac, ajutati-ma va rog!
Subiect : Atac de panica
Atacurile de panica mi-au stricat viata .. am nevoie de ajutorul unui psiholog sau al uni psihiatru insa timpul nu imi permite lucrul asta... ca sa rezum..am 19 ani si pana la primul atac de panica eram o super fata , un aspect fizic placut, viata activa si linistita, insa de atunci totul s-a schimbat. La inceput imi era frica sa ies din orash, sa plec departe de familie, apoi frica s-a accentual ..imi era frica k in orice moment nu o sa mai pot respira, apoi k in orice moment as putea vomita. Akm am slabit 10 kg in urma acestei fobii iar aspectul meu fizik este intr-un stadiu goaznik, parca orice mi-as face nimik nu mai sta bine pe mine, am devenit fricoasa, rea , uracioasa, invidioasa,negativista , motiv pentru care akm nimik nu imi iese bine.. La facultate ma duc cu greu ptr ca mi-e frica ca mi se poate face oriknd rau...fac un mare efort sa rezist, ma chinui sa invatz, dar am numai ganduri rele si pline de pesimism.. m-am legat foarte tare de un baiat ...si am devenit geloasa, rea, egoista, vad numai lucrurile rele ale vietii si partile urate. Mi-e frica sa nu ajung mai rau... Lumea imi spunea inainte k sunt persoana perfecta, cu inima de aur si un creier de milioane, dar acum ....ma simt inchisa intr-o camera fara iesitre.. nu mai am sperante, nu ma mai recunosc...Knd ma gandesc la un lucru rau, cum k mi s-ar putea face rau, mi se accentueaza toate simturile si "raul" la care ma gandesc. Nu mai imi dau seama dak imi e sau nu rau, dak mi se pare sau nu... Nu imi dau seama knd mi-e foame si knd nu.. knd am nevoie la toaleta si knd nu.. pentru k ori de kte ori ma gandesc la un lucru mi se intampla, mai putin cele pe care nu le doresc. Poate aveti timp si ptr mine sa imi raspundeti pana nu inebunesc de tot. Am nevoie de un sfat...cat mai repede...am ram,as singura..din cauza problemelor mele si nu mai am puterea sa merg mai departe,....Asteptt un raspuns.MULTUMESc
Subiect : am o problema cu baiatul meu
Buna ziua am si eu oproblema cu baietelul meu de 4 anisori si nuj stiu unde sa ma adresez toata ziua se imbraca numai cu fustite numai cu pantofi de femeie si vorbeste numai despre asa ceva tatl lui nu sta prea mult timp pe acasa deoarece lucreaza foarte mult si cand este acasa sta la calc .. unde sa ma adresez sau chiar este o problema asta ?
Subiect : atac de panica
am o problema cu atacurile de panica;ele survin in timpul somnului,deci nu sunt constienta de ele.se manifesta sub forma de convulsii,am consultat multi medici,am facut o gramada de analize,dar nu s-a gasit nimic fizic.am fost si la psihiatru si la psiholog(dar nu m-am simtit bine si am renuntat).ce ma sfatuiti sa fac?va multumesc anticipat.
Subiect : ajutor
Buna seara. Ma numesc Mihaela si am o problema la prima vedere banala poate, insa nu mai reusesc sa ma impac cu mine, sa ma simt bine in pielea mea. am 20 de ani si sunt cu un baiat din octombrie anul trecut. Insa pana acum am avut o perioada de pauza, ceruta de mine din ianuarie pana in mai (nu reusesc sa va explic de ce am facut acest lucru insa m-am purtat foarte urat cu baiatul care sunt sigura ca ma iubeste din tot sufletul). Si eu il iubesc pe acest baiat din tot sufletul meusi sunt sigura ca ne vom casatori (el are 23 de ani). Din pacate parintii mei sunt extrem de posesivi (nu pot comunica deloc cu ei, prefer sa vorbesc cu matusa mea, sau cu mama prietenului meu, sau cu oricine altcineva decat cu parintii mei), inca ma considera "fetita lu' mama si a lu' tata", nu pot lipsi nici o noapte de acasa, trebuie sa imi mint parintii ca sa pot sta cat mi-as dori cu el (si asta nu pentru ca ai mei nu ar fi de acord cu relatia noastra, cel putin nu au exprimat asta in mod direct), insa nu am deloc libertate si din pacate nu am nici forta necesara sa pun piciorul in prag si sa spun ceea ce vreau. Daca as vrea curaj probabil ca i-as anunta pe ai mei ca ma mut cu el, dar nu sunt in stare din frica de a nu-i dezamagi. Insa il iubesc atat de mult incat nu suport sa stiu ca il supar. Nu mai stiu ce sa fac, nu am liniste deloc acasa, cateodata nici cu el, iar cu mine nu reusesc sa ma mai impac deloc. Am impresia ca oricum as face tot voi primi reprosuri, si tot va iesi o cearta ori intre mine si el ori intre mine si parintii mei. Nu stiu cum as putea sa ii induplec, nu stiu cum as putea sa recapat increderea in mine si curajul si sa fac in sfarsit ceea ce mi-as dori, sa nu ma mai simt condusa tot timpul de altii. Nu cer decat sa imi pot trai propria viata fara a mi se impune lucruri din afara. Va rog mult sa ma ajutati. Am de gand sa apelez si la un cabinet psihologic, pentru terapie. Din pacate simt cum ma distrug incet-incet, ajung sa plang in fiecare zi, am ajuns sa imi zic ca plang doar pentru ca sunt obosita, cateodata chiar nu pot explica ce determina acest fapt. Simt o stare de tristete intotdeauna, mai putin atunci cand sunt cu iubitul meu si cand ne intelegem. Astept un raspuns din partea dvs, un sfat, orice credeti ca m-ar putea ajuta. O seara buna, va multumesc.
Subiect : am o broblema
sunt un tip ambitios si vulcanic uneori am 21 de ani si o relatie de un an si jumatate ,ideia e ca vriau totul sau nimic de la o fata,tin enorm de mult la ia si prin-tre altele ami doresc si o relatie sexuala cu ia ,dar an nenumarate ori ma respins pentr-u simplu fapt ca nu e pregatita sa faca pasul asta si insistand cu ideia mia de a face sex mi-a soptit la ureche ca ,cand ne vom muta anpreuna se va ajunge si acolo,nu asta ar fi singura problema dar pentr-u unele chestii an mare parte o infuientiaza si mama ei asupra relatiei nuastre ,si de unde pana unde antr-o zi vine mama ei cu o chestie la mine care ami zice ,ionut fata de la mine din casa nu o dau si daca vrei si ramai cu ia tre sa te muti aici la noi,acum nu as renuta nici la parinti mei si nici la ia cum sa ma anpart,scuze la scris mersii mult
Subiect : raspuns-baietel care se imbraca cu fustite
Buna Irina. Nu e un semn prea bun modul de joaca al baietelului tau. Ca sa fii linistita cu privire la echilibrul lui pe viitor, in ceea ce priveste rolul lui de barbat, ar fi bine sa te adresezi unui terapeut pentru copii. Cauta unul in orasul in care locuiesti.
Subiect : roxy180:atac de panica - raspuns
Buna Roxy. Ideea e ca aceste atacuri de panica de care vorbesti tu, sunt un mod in care psihicul tau iti comunica ceva. E foarte bine ca ai facut investigatii si ca nu exista probleme fizice sau psihiatrice. Insa, ideal ar fi sa mai incerci o data sa mergi la un terapeut. Poate cel la care ai fost nu ti se potrivea. Insa, daca si a doua oara vei simti impulsul sa renunti, cred ca ar fi bine sa mergi si la urmatoarea sedinta si sa vorbesti cu terapeutul despre aceasta dorinta de a intrerupe sedintele. Ideea e ca, aceste manifestari de care vorbesti iti comunica ceva despre tine, ceva ce in plan constient iti e greu sa accepti sau sa vezi. De aceea, acea parte din tine pe care nu vrei sa o asculti, a ales un mod "codificat" de a-ti vorbi. Cred ca motivul pentru care ai renuntat sa mergi la psiholog, are legatura tot cu aceasta rezistenta de a "auzi" aceasta parte din tine. Un alt motiv pentru care e posibil sa nu te fi simtit bine, are legatura cu etapele procesului terapeutic: de obicei la inceput clientul se simte mai bine, apoi are o perioada in care simptomul se agraveaza, si abia apoi apare adevarata rezolvare. Asa ca, recomandarea mea e sa perseverezi, pentru ca, cu siguranta o sa reusesti.
Subiect : claudia: atac de panica - raspuns
Claudia, timpul este acelasi pentru toata lumea. Cu totii avem la dipozitie cele 24 de ore. Ceea ce conteaza este sa ne stabilim prioritatile si sa acordam timp lucrurilor care sunt importante pentru noi.
Si din ceea ce spui tu, aceste atacuri de panica, iti manaca tot timpul pe care il ai. Asa ca ia putin din timpul pe care il consuma aceste atacuri, si investeste-l in a-ti rezolva aceasta problema.
Viata ta e o prioritate, si aceste atacuri ti-o cam consuma. Asa ca fa-ti timp sa mergi la un terapeut.
Nu este o problema fara rezolvare, insa depinde de tine sa faci demersurile necesare ca sa-ti fie bine.
Si daca tot nu mai poti sa mergi la scoala, sa iesi in oras cu prietenii sau sa faci lucrurile care iti plac, macar foloseste timpul asta ca sa-ti rezolvi problema.
Ce preferi, sa stai in casa toata ziua si sa ajungi sa te plictisesti de cat timp o sa ai, pentru ca nu mai poti face nimic de frica? Sau sa faci un efort si sa gasesti ACUM putin timp sa mergi la terapie?
Hai, curaj! Mobilizeaza-te si o sa reusesti. Ai in tine toate resursele necesare ca sa fii din nou vesela si frumoasa ca inainte!
Subiect : raspuns pentru Bety
Draga Bety, ti-am citit toate posturile. Si uite ca iti si raspund. Si in timp ce ma intrebam, oare ce se intampla de nu te baga nimeni in seama, mi-a venit in cap si intrebarea: oare tu "bagi pe cineva in seama"? adica tu iei initiativa in relatiile cu oamenii din jurul tau? in ce masura oferi si tu celorlati, ceea ce ai dori si tu sa primesti?
Relatiile intre oameni se caracterizeaza prin schimb. Schimb de idei, schimb de emotii, schimb de suport. Adica fiecare ii ofera ceva celuilalt.
Si ma gandeam sa incepi prin a oferi si tu cuiva ceea ce iti doresti sa primesti. Alege o persoana si asculta-i suferintele. Fii alaturi de ea! si probabil ca si ea va face acest lucru pentru tine.
Poti sa incepi aici, pe acest site, daca tot ai cautat aici ajutor. Alege pe cineva care are o varsta apropiata cu tine si care si-a exprimat dorinta de a vorbi cu cineva despre problema pe care o are. Si ascultati-va reciproc! Ii spui ca ai vrea sa vorbesti cu ea, ii lasi un id de messenger si vezi ce se intampla. Sau poate gasesti in anturajul tau o fata pe care sa o asculti.
Si cu siguranta ca dupa ce tu vei incepe sa asculti pe cineva, va aparea in viata ta o persoana care sa te asculte si careia sa-i vorbesti despre bucuriile si nelinistile tale.
Subiect : HELP!
VA ROG MULT RASPUNDETI-MI SI MIE.CHRIS
Subiect : raspuns pentru Chris
Draga Chris,
Tu stii cel mai bine ca nu e vorba de dieta in sine, ci ca e mai mult de atat. Tu ai zis ca in general ai o vointa foarte puternica, insa dieta asta iti e imposibil sa o tii. Ca parca altcineva se manifesta prin tine.
Ei bine, in majoritatea cazurilor de obezitate, problema principala nu este manacatul in sine, ci ceea ce se afla in spate. Adica motivul pentru care mananci mai mult decat corpul tau are nevoie, sau motivul pentru care metabolismul tau este lent si te ingrasi mai repede decat e normal.
De obicei, problemele cu greutatea, sunt o forma de manifestare a unor aspecte psihologice care ne supara si de care nu ne dam seama sau nu putem sa le rezolvam.
Si o sa dau cateva exemple. La fel cum, pentru a ne proteja de frig, ne imbracam mai gros, pentru a ne proteja de anumite persoane din jurul nostru, ne mai punem un strat de grasime. Mancatul excesiv, poate fi si o forma de auto-agresiune. Suntem nemultumiti de noi insine si ne pedepsim, agresandu-ne stomacul prin faptul ca ii dam mai multe alimente, decat poate el sa digere.
Mai poate fi vorba si de o gestionare gresita a furiei. Adica, atunci cand ne enervam, nu stim cum sa exprimam aceasta furie in afara, si atunci o indreptam spre noi. Poate avem o relatie foarte tensionata cu seful. Si pentru ca nu avem curajul sa-i spunem ce ne deranjeaza pentru ca ne temem ca o sa ne dea afara, tinem aceasta furie in noi.
Putem folosi obezitatea si ca o forma de a ne tine departe de o relatie de cuplu. Desi in plan constient afirmam ca ne dorim mult pe cineva, in inconstinet ne temem foarte tare de intimitate. Si atunci ne ingrasam, si spunem ca nu avem o relatie pentru ca nu ne ptem simti bine cu cineva asa si ca nimeni nu ne place asa.
Draga Chris, din punctul meu de vedere, ideal ar fi sa mergi sa consulti si un terapeut. Si impreuna cu el sa echilibrezi acea parte din tine care, in plan corporal se manifesta prin surplus de greutate. Si pe masura ce vei reusi acest lucru, vei incepe sa si slabesti.
Cat despre aceasta dieta, daca tot spui ca nu poti sa o tii, iti recomand sa o pui de-o parte o vreme. Ia-ti o perioada de timp (stabilesti tu cat) in care sa nu te mai gandesti la slabit prin dieta. In care sa-ti dai voie sa mananci asa cum simti tu. Si in care sa faci doar lucrurile care iti fac placere.
Stiu ca te asteptai la o solutie. Insa nu o s-o gasesti in afara. Solutia se afla in tine. Si o vei gasi ascultandu-te pe tine. Nu o sa slabesti cu o dieta despre care cineva spune ca e buna, sau cu o metoda care a mers pentru vecina de la doi. Fiecare e foarte diferit. Si ceea ce a mers pentru cineva, poate sa nu mearga pentru altcineva. Poate ca ceea ce pe tine te ajuta sa slabesti, pe o alta persoana o face sa se ingrase.
Asa ca fii atenta la tine, fa ceea ce simti, si alege acea metoda care te ajuta sa slabesti, si care nu este un calvar pentru tine. Pentru ca daca tie metoda aia iti va cere foarte mult efort, rezisti doar cateva zile si apoi obosesti. Fii sigura ca exista o solutie si pentru tine!
Subiect : mi-e frica de viata
Of!Sunt singura,fara speranta,pot spune k sunt intr-o depresie.Nu am iubit,prieteni,o familie care sa ma sustina si nici slujba.Sunt la liceu si am nevoie de ajutor mai departe.As vrea sa lucrez undeva dar nu am incredere in mn nici sa merg la interviu,probabil sunt penibila,dar nu am incredere in mn deloc.A-s vrea sa descopar k e cineva pe lumea asta kre ma sustine.Si as vrea sa gasesc un motiv sa traiesc:(Nush ce o sa ma fac in viitor,m-am gandit si la suicid dar sunt prea lasa.Va rog sa ma ajutati.
Subiect : depresie...
Am si eu o problema foarte mare!Simt ca am nevoie disperata de ajutor.Acum o luna m-am despartit de prietenul meu,dupa o relatie de 4 ani.Am suferit foarte mult in acesti ani din cauza lui,m-a ranit de foarte multe ori si eu am vrut s pun capat in mai multe randuri,insa el niciodata nu ma lasa in pace si insista pana reusea sa ma faca sa cedez,deoarece il iubeam foarte mult.Acum o luna mi-a spus prin telefon ca e mai bine sa teminam definitiv,ca nu mai vrea sa sufar din cauza lui si ca de data asta imi promite ca nu ma va mai deranja niciodata.Apoi am aflat ca este cu altcineva si ca pare foarte indragostt de ea.Pentru ea a facut multe lucruri pe care pentru mine nu le-a facut niciodata si pare ca s-a schimbat foarte mult.Dar eu nu pot sa trec peste asta.Pur si simpu simt ca o sa mor,nu mai pot sa mai traiesc,sunt intr-o stare cumplita de depresie.Am vrut chiar sa imi iau viata,pur si simplu nu pot sa traiesc fara el,nu pot sa ma obisnuiesc cu gandul ca eu nu mai exist pentru el.Va rog ajutati-ma pentru ca imi este teama ca voi ajunge in pragul nebuniei!!!
Subiect : Cum pot sa imi salvez casnicia?
Buna! Am 23 de ani, sunt casatorita de 3 ani si am o fetita de 1 an si 8 luni, de la bun inceput am avut neintelegeri cu sotul meu dar am incercat sa trec cu vederea si sa caut o rezolvare.De fiecare data cand incerc sa-i vorbesc despre greselile lui nu putem niciodata sa avem o conversatie ca doi oameni maturi, eu incerc sa-i explic sa-l fac sa inteleaga ca ceea ce face nu este bine atunci cand greseste iar el nu ma ia in seama si ma minte si cand ii spun ceea ce ma supara si ma doare el rade...oricat as incerca nu reusesc niciodata sa-l multumesc, intotdeauna gaseste cate ceva sa ma scoata vinovata.Cum sa-l fac sa inteleaga ca o sotie nu este o servitoare asa cum crede el? Pentru sotul meu , sotia inseamna femeia care trebuie sa vada doar de casa sa nu o intereseze ce face, unde umbla sa nu ceara socoteala, sa nu aibe nevoie de nimic...si sa vorbeasca numai atunci cand este intrebata! In schimb cu prietenii isi discuta problemele, le sare in ajutor cand au nevoie si chiar daca prieteni ii mai gresesc trece cu vederea si uita.Mentionez sa va zic ca are varsta de 30 de ani. Va rog sa ma ajutati sa-mi salvez casnicia.Multumesc
Subiect : Sinuciderea
Buna..Sunt Ana...am 14 ani jum.
Nu stiu cum sa incep ce sa spun..un singur lucru stiu...k vreau sa ma sinucid...
eu..nu prea am a vut o copilarie tocmai implinita..fericita..deoarece ai mei s`au despartit cand aveam 1an 2..nici nu stiu sigur..sh am stat la tata..apoi am venit la mama cam de la varsta de 5 ani...mama fiind deja casatorita....aici tatal meu vitreg avea o mama...ea...ma uraste.asta se poate observa usor....eu mi`am dat seama de asta cam de la 10 ani..cand am inceput sa inteleg mai multe chestii....si nu prea tin eu multe minte...dar tin minte ca cam de la varsta de 12 ani ma gandeam sa ma sinucid....dar gandeam ceva ireal...vroiam sa mor fara sa ma sinucid...ceva cuva...ireal...ma gandeam k ar putea veni un hot in casa care sa ma omoare cu un simplu glont..sau chestii de genu acesta.....
dar acum...deci in ultima vreme numai la sinucidere ma gandesc....si stiu ca o voi face sigur..deocamdata ma gandesc cam ce as scrie intr`o ultima scrisoare....am planul sa ma sinucid cu pastile....dar nu stiu de ce gandesc asa...acum cred ca credeti ca sunt emo..nu stiu...adika vreau sa zic..nu ma tai cu lama...sau chestii de genu acesta.....
sh in ultima vreme am asa o pofta in mine..sau nu stiu cum sa zic...as vrea sa fumez..dar cel mai tare...deci as vrea sa ma droghez...vreau sa vad cum e ...e asa cum se zice ca vezi lumea altfel cand esti drogat....poate ca e mai buna lumea cand esti drogat..nu stiu...dar vreau sa incerc.....
acum acteva luni un prieten a murit in accident de scuter...15 an avea..de cate ori ma gandesc la el plang...a murit prea tanar...nici nu a simtit gustul vietii...
asa gandesc despre el..si cand ma gandesc la mn...k ji eu....nici nu am sarutat..nici nimic....si nu stiu..uneori simt lipsa cuiva...cnv care sa ma iubeasca ...sa ma imbratiseze...sa`mi spuna ca e aici pt mine.....
eu de fata cu mama par indiferenta..nu o imbratisez niciodata..nu o pup..nu am o relatie cu mama asa cum trebuie....ea cred ca crede ca nu`mi place..dar eu nu am curajul....
acum imi dau seama ca nu am pt ce trai...chiar aseara am avut un cosmar cu nu stiu ce morti tineri si plangeam...sinu mai stiu:-j
acum chiar nu stiu ce sa fac...pana acum gandeam sa ma sinucid doar acd eram trista..kand plangeam..des....dar acum si cand sunt fericita..stiu sigur ca ma voi sinucide....
dati`mi add la forgotten.kid19
Subiect : asd
Ba zdreanta, cei cu tine, nu mai sti sa raspunzi ne lasi aici sa vorbim ca prostii....
Subiect : Nevoia de comunicare
Buna....am problema....simt nevoia sa vb k cineva..
Subiect : Ajutor
Mi-as fi dorit sa putem comunica online pt ca am ff multe probleme pe care trebuie sa le rezolv cumva si mai mult de atat trebuie sa discut cu cineva dar fara sa vada altii prin ce am trecut pt ca eu sunt o persoana cu probleme psihice(cred)si incercata de viata...am fost violata...batuta...am vrut sa ma sinucid de en ori dar din cauza banilor nu am reusit sa am parte de ajutor de specilitate..as ca dumneavoastra sunteti ultima mea solutie pe a ma ridica si de a merge mai departe....va rog...
Subiect : va rog sa ma ajutati!
Buna,am o intrebare dificila pe care nu o pot rezolva....Am aproximativ 20 de ani si nu am avut niciodata un prieten si mie frica poate ceva nu e in regula cu mine...nu as spune ca sunt urita dar nici frumoasa nu sunt:sunt obeza poate fi cauza aceatsa?Ce sa fac mam indragostit doar de 2 ori dar aflind ca baiatului ii place de alta deodata incercam sa-l uit,stiind ca linga ea se va simti mai bine ....
Subiect : Persoana mea
Buna! Sunt Oana si am 14 ani..problema mea este ca nu ma inteleg cu parintii mei..eu pana acum am avut doar medii de 10 si anul acesta am luat 9 la teza la matematica...cand le`am spus alor mei nu m`au certat insa ei vor sa am numai 10 peste tot si cand eu nu sunt de fata discuta despre cum ar vrea sa fiu(asta presupunand numai note de 10)..vreau sa ii conving ca pot , insa sunt si eu om si mai gresesc, dar de fiecare data cand incerc sa vorbesc cu ei mi`e teama sa nu urle sau sa rada pentru ca asa reactioneaza de fiecare data cand incerc sa discut cu ei spunand ca sunt doar un copil sau sa dea in mine(pentru ca au mai facut`o pentru o nota de 9 in teza)..eu sunt o persoana foarte sensibila , plang din orice lucru care simt ca este o ofensa la adresa mea sau care ma impresioneaza ...tin sa va zic ca nu ma lasa sa ies cu prietenii numai in vacante si foarte rar in timpul scolii..acest lucru ma deranjeaza deoarece colegii mei ma trateaza altfel de cum se trateaza ei unii pe altii si parintii mei nu dau importanta acestui lucru,spun ca nu este un aspect important ,desi pentru mine este...ei considera ca nu invat destul si considera ca o nota de nota este o nota mica ...va rog ajutati`ma ...multumesc anticipat!
Subiect : va rog, vreau un raspuns, poate incurajari
Dupa o relatie de 3 ani, la inceput perfecta, au inceput certuri din cauza parintilor lui, m-au dat afara, se schimbase cu mine chiar si el, atunci am zis stop! Ne-am despartit, am gasit pe altcineva, ca sa trec mai usor peste, pentru ca plangeam in fiecare zi, slabisem, sufeream mult dupa el, cu acest baiat am reusit sa fiu mai mult prietena, nu am avut relatii intime, nu am putut, toata aceasta despartire a durat 2 luni, in care fostul ma suna disperat, eu ii inchideam, imi dadea mesaje, nu ii raspundeam, ma implora sa ne impacam, ne mai vedeam si plangea, se ruga de mine, imi spunea ca viata lui fara mine nu are sens, ca este instare de orice prostie daca nu ma are, eu nul-am luat in seama ba chiar de nervi i-am zis ca il iubesc pe actualul, ca e mai bun ca el, iar el era terminat, nici nu stiu cum am putut sa fac astea, dupa o luna jumate si-a gasit si el pe o fata, aceasta fata il vroia de mult si a profitat de situatie, i-a oferit "umarul pe care s aplanga" cand avea nevoie, l-a luat cu vorbe " ca eu nu il merit" si tot asa pana l-a dus in patul ei intr-o saptamana, o invinuiesc pe ea, pentru ca el nu avea capul pe umeri atunci, el suferea si i-a zis asta, el vorbea cu ea, plangand dupa mine, ei nu i-a pasat si asa s-a culcat cu ea, desii a fost mai mult o tentativa ca dupa un timp cand erau in pat i-a zis ca el nu mai poate ca se gandeste tot la mine, in acest timp mai exact dupa 2 zile ce a facut el asta eu l-am cautat, nestiind ce a facut, nu mai rezistam fara el, vreau sa spun ca l-am chemat si in cateva minute a ajuns la mine, fara sa se gandeasca la ea, ne-am impacat eram extrem de fericiti, i-am zis ca e ultima sansa, ca nu il mai vreau influentabil, apoi dupa aceasta fericire aflu de la ea, ca s-a culcat cu el, vreau sa va spun ca in clipa aia, s-a prabusit tot, peste mine, am plans, zilnic, m-am inchis in camera si plangeam mereu, stateam cu calmante(de plante) dar nimic, tremuram, vedeam totul negru, vroiam sa ma sinucid, el a fost mereu langa mine, plangea si el cu mine, spunand ca in momentul ala era disperat, credea ca m-a pierdut, ca vroia sa ma scoata intr-un fel din mintea lui, dar nu a reusit, ca ma iubeste extrem de mult, dar eu inca plang, dupa 2 luni de can am aflat inca nu mi-am revenit, desii ma implora sa il iert, imi sta in genunchi, a zis ca face orice sa il iert, ba chiar a sunat-o pe fata aia de fata cu mine si i-a spus ca nu a insemanat nimic pentru el,ca nu a placut-o niciodata, ca ea l-a impins sa faca asta si asa este, a zis ca acum daca nu va fi cu mine de data asta nu va mai proceda asa ci se va inchide in suferintadar eu il iubesc si nu pot uita, mi-e scarba uneori, de ce toate astea, pentru ca noi doi ne-am inceput viata sexuala impreuna, am fost singurul, am fost singura, iar de cand el a facut asta ma vad pe locul doi, nu mai am increderea pe care o aveam cu el, stiam ca nu l-a atins nimeni, ca e curat, acum, vad filmulete cu ei doi, cand facem dragoste il vad cu ea, ma termina gandurile astea, el nu este un baiat care sa dea o mare importanta sexului, mereu m-a inteles daca nu am vrut, nu s-a uitat niciodata la alta fata, si cu ea nici macar nu a ajuns la"placere" daca vroia sex o facea pana la capat, sunt disperata, stiu eu sunt foarte vinovata, dar totusi eu nu am putut sa ma culc cu altul, imi parea ca il voi pune pe acela intr-un loc important in viata mea, el de ce a facut-o, vreau neaparat sa trec peste sa ne iubim, dar cum, va rog, dati-mi un sfat!!!cred ca am cazut in depresie, ce pot face, ma trezesc mereu cu o frica in mine, cu nervi, imi vine sa plang din senin, sa tip la toata lumea, nu vad nici-o bucurie in viata...ce sa fac???
Subiect : Cum sa nu mai fiu asa emotiva?sa nu mai fiu fraier
Buna! As vrea sa imi spuneti cum sa fac sa nu mai fiu asa emotiva sa nu mai pun totul la suflet ?Ieri am fost ascultata la scoala si dupa ce ca aveam foarte multe emotii si eram foarte rosie au inceput si colegii sa rada de mine ca vorbesc foarte incet si ca sunt rosie rau iar eu in loc sa ma iau de ei m-am facut ca nu ii aud .M-am saturat sa par sau sa fiu mereu fraiera clasei care nu comenteaza niciodata si care le permite orice :( .Dupa ora ma durea capul foarte tare iar cand am fost la baie mi-am dat cu apa pe fata deoarece am crezut ca ma doare capul datorita rosetii din obraji. Mi-ar placea sa vorbesc cu un psiholog care sa ma invete sa nu mai fiu asa :( Ps: sunt clasa a 11-a.
Subiect : SUNT DISPERATA,AJUTATI MA
DE 2 ANI AM O RELATIE CU UN BAIAT.AVEAM O INCREDERE OARBA IN EL,DAR INCREDEREA A DISPARUT ODATA CE AM AFLAT K EL M A INSELAT.AM RENUNTAT LA FAMILIE SI AM PLECAT CU EL IN STRAINATATE.DUPA UN AN SI JUMATATE AM AFLAT K M A INSELAT CU CEEA MAI URATA FEMEIE DIN ANTURAJUL NOSTRU.CAND I AM REPROSAT,MI A ZIS K NU ESTE ADEVARAT SI M A FACUT NEBUNA SI PSIHOPATA,K TOTUL E DOAR IN MINTEA MEA.MULTE LUCRURI COINCID CU CE AM AFLAT EU.NU POT SA TREC PESTE ASTA,IN FIECARE NOAPTE II VISEZ IMPREUNA,E O OBSESIE PT MINE,UN SOC PTR K NU L CREDE AM SA MI FACA ASTA,DUPA CATE AM FACUT PTR EL.TOTUL S A PETRECUT SUB NASUL MEA SI NU MI AM DAT SEAMA.ACUM ST TOT IMPREUNA,DAR NU L MAI IUBESC.DACA VREAU SA L PARASESC,MA AMENITA K IMI FACE RAU.NU STIU CE SA FAC,AJUTATI MA.ADRESA DE E/MAIL
Subiect : iubitul meu s-ar putea sa aiba ceva tulburari nerv
buna..am nevoie de un sfat sunt cu iubitul meu de peste 4 ani,eu avand 19 ani,el 21.In decursul acestor ani am tecut sa zic asa peste multi si multe.Petrecem foarte mult timp impreuna insa problema e ca ma jigneste enorm,spune ca fara el sunt un c---t .Stiind de la el si tatal lui a fost violent cand era tanar,bautor si mama lui ajunsese sa vrea sa se arunce de la balcon,stau si ma intreb daca e ceva ereditar si se va agrava starea lui.Ma ameninta cand ne certam dar numai daca e baut ca sparge geamurile de la scara,astazi a dat jos intentionat un ghiveci cu flori,dupa care,printre hohote de plans am mers pe scara si am maturat insa o vecina a vazut si m-am simtit cu adevarat prost,umilita,stiind ca demnitatea mea s-a spulberat.A comentat aceasta persoana (primul meu prieten)cu care am ales sa imi impart viata ca de ce matur si a inceput sa vorbeasca pe un ton ridicat,sa ma impinga,la cerintele mele insistenre de a pleca el acasa.A venit o prietena de a mea care era in trecere si am ramas socata de faptul ca si in fata ei m-a impins si mi-a zis ca as fi potrivita pentru meseria de maturator.Eu sunt atata de devotata,mereu incerc sa -l scot basma curata,il iubesc ca oarba.Datorita faptului ca am ajuns,(cu tristete spun) labila psihic din cauza multor lucruri ii vorbesc lui ce e drept si eu urat din orice,sar sa il lovesc chipurile caci ma irita cand aud cum imi critica familia,parca e invidios ca mama e preocupata de moda sau stiu si eu.E parsiv as zice,caci aparent il place pe tata,il admira din moment ce il ajuta cu unele treburi.El nu m-a lovit in acesti ani,doar m-a impins(odata mi-am spart doi dinti din fata dupa ce m-a impins si zice ca nu e vina lui parintii mei nu stiu nici in ziua de azi adevarul trist) insa ma ameninta si zice ca daca m-as desparti de el"doar asa as putea muri".Oare aceste amenintari le-ar finaliza nu neaparat la faza cu omoratu ci cu spartu de geamuri sau asa.Intr-o zi si-a facut treburile in scara blocului unde locuiesc(mentionez ca tata e patron,fiind un om cu o imagine buna,iar mama de asemenea cadru didactic).Il iubesc mult pe prietenul meu,insa nu stiu ce sa mai fac cum sa il ajut datorita mediului din care provine desi acum,tatal si mama s-au pocait,ma tem de viitorul acesta comun,mi-e frica ca daca decid sa iau o pauza ma va astepta la scara sau stiu si eu si ma va lovi sau nu stiu va striga,atragand atentia tuturor si facandu-mi familia sa sufere.El nu are acest "tupeu" sa zic asa,decat daca bea alcool.Insa si treaz fiind nu ma lasa sa ies cu prietenele,nu ca ma tine legata ci in ideea ca daca as iesi undeva ar merge si ar"fuma" ceva ,astfel considerand ca se razbuna,sau nu mi-ar mai vorbi.Cand ma suna chiar si o colega de facultate se enerveaza,comentand de acea persoana desi nu o cunoaste.In urma a ceea ce ati citit,stiu ca nu mai considerati iubire din partea lui,insa pot sa va zic ca si-ar da si haina de pe el sau cel puti in trecut asa facea sa nu mi lipseasca nimic.In cluburi nu vrea sa iesim ,decat in localuri,mentionand ca numai curvele mai frecventeaza discotecile.Ma simt asa goala pe dinauntru,mi-e lehamite si sa mai fac dragoste cu el nu stiu ce e cu mine va sunt recunoascatoare pentru raspunsul ce mi-l veti da.Sa speram ca in aceasta poveste va reinvia respectul si nu va lasa loc unei drame!!!!!!!!!
Subiect : prietenul meu
As vrea sa spun k sunt intr`o relatzie de aproximativ 1 an shi 4 luni....acum un an..mi`am c`am batut joc de prietenul meu...inainte sa ma implic in rel cu el..am mai avut o relatie cu altcnv..pt care aveam un moft..in momentele alea el ma iubea foarte mult..si eu nu-i dadeam importanta...insa dupa un timp..am sesizat ca gresesc am incercat sa ma schimb..el se comporta f rece..e f indiferent..imi arata extrem de mult ca vrea sa ne despartim...dar eu nu vreau sa plec de langa el..greseste foarte mult ma minte ceea ce n-a facut niciodata..ba mai mult am si loveste si si daca nu isi cere ierate eu tot continui sa il caut..nustiu cand ma gandesc ca nu e langa mine..ma panichez si o iau razna plang incotinuu si da-u telefoane..ma simt f singura..nu pot sa-mi imaginez ca e cu alticine...el este un baiat de bani gata si crede ca poate avea tot ceea ce isi doreste si nu ma crede ca eu il iubesc pe el nu bani lor..oricat am abordat subiectu asta tot nu intelege..a ajuns si sa ma loveasca..si ma simt foarte ciudat nu-l mai recunosc...el joaca poker pe bani..si nu-l pot ajuta sa renunte la obiceiul asta..l-am pus sa aleaga intre mien si poker..si mi-a spus ca nu poate sa faca asa ceva,,,nustiu ce sa mai fac sa-l schimb..sa-l recastig...:(
Subiect : frustrarea raneste
Buna ziua!
Ieri a fost una dintre zilele fericite cand am avut ocazia de a-mi petrece intreaga zi impreuna cu fiul meu, in varsta de 5 ani. Acesta si-a exprimat dorinta de a merge in vizita la bunici, fapt pe care l-am aprobat, cu conditia sa astepte sa vina si tatal sau de la serviciu, pentru a merge impreuna. Sotul meu a fost si el de acord cu propunerea, dar i-a spus ca vom merge doar dupa ce se va odihni si vom merge cu masina, nu plimbandu-ne pe jos, cum dorea fiul nostru, deoarece era prea frig si copilul era racit. Acest fapt l-a nemultumit complet pe fiul meu, care a asteptat o jumatate de zi pentru a ne plimba. De la nemultumire, plans, reprosuri, nu a mai fost decat un pas pana la frustrare si cearta. Odata conflictul izbucnit, ne-a spus printre lacrimi ca suntem niste parinti rai si ca si-ar fi dorit ca noi sa nu existam, sa nu aiba parinti si sa stea doar la bunici, unde i se indeplineste orice dorinta. I-am explicat ce inseamna ca un copil sa nu aiba parinti, dupa care m-am retras si el a continuat certa cu tatal lui. Acesta, satul de tipetele si reprosurile copilului, i-a spus ca daca nu inceteaza il va pedepsi si nu vom mai merge nicaieri si nici nu va mai primi un cadou de Craciun, deoarece nu merita. Copilul nu s-a linistit, ci s-a infuriat si mai tare si a spus ca poate intr-o zi va lua un cutit si ne va omori pe amandoi si va ramane singur sa faca ce vrea el. Sunt constienta ca ceea ce a spus el nu a fost din suflet, ci din cauza furiei, dar cuvintele lui m-au intristat nespus nu m-am putut opri din plans toata ziua. Si-a cerut scuze, mi-a zis ca ii pare rau ca m-a suparat si ca nu a vrut sa ma faca sa plang. I-am explicat ceea ce simt, faptul ca m-au ranit cuvintele lui si el mi-a zis ca intelege ca ma simt rau, dar ca exagerez deoarece nu are ce sa ma doara din moment ce nu a bagat cu adevarat cutitul in mine. I-am repetat de multe ori faptul ca il iubesc mai mult decat orice si ca el e totul pentru mine, dar l-am anuntat si ca sanctiunea pentru comportamentul sau e faptul ca la noi acasa nu va mai primi un cadou de Craciun.
Astazi ma indoiesc de faptul ca am luat o decizie corecta, poate nu ar fi trebuit sa-l sanctionez pentru niste cuvinte spuse intr-un acces de furie. Cum ar trebui sa procedez pentru a reechilibra relatia cu fiul meu si pentru a-mi depasi starea de tristete care inca ma copleseste? As vrea sa pot sa trec peste cuvintele lui si sa il iert...si sa ma iert si pe mine pentru ca poate nu am gestionat suficient de bine situatia, fapt care a generat ulteriorul conflict (de exemplu puteam poate sa merg doar eu cu fiul meu la plimbare si s-ar fi evitat evenimentul neplacut).Va multumesc pentru sprijin!
Subiect : sfat pt Aniela...
Buna!Se pare k nu are nimeni timp de problemele noastre,nu sunt psiholog,dar mi-am permis sa iti scriu cateva randuri...Deci draga Aniela dak ai apelat la psiholog online inseamna k ,u crezi k nu mai rezisti.Defapt asta face un psiholog(cred)readuce increderea in sine.Incearca sa faci lucruri care iti fac placere,cauta in trecut,redescopera ce te facea fericita,e simplu dak te lasi coplesita de probleme,uiti k nimeni nu are dreptul sa fak pe cineva sa sufere.Nu permite fostului iubit sa se joace cu tine,in acelasi timp clarifica-ti sentimentele ptr el.Trebuie sa fii sigura pe tn,doar asa il convingi sh pe el k s-a terminat.Fii tare ,nu esti singura.Bafta
Subiect : raspuns pt Andreea Natalia
Vreau sa precizez k nu am studii in domeniul psihologiei,sunt un simplu internaut.Spui k sotul tau se poarta urat cu tn sh nu te respecta,poate asa s-a obisnuit!E pakt k in sec 21 sunt multe deficiente in gandirea romanilor.Femeia are aceleasi drepturi cu barbatul si invers.Tine doar de tn sa te faci respectata.Cum se purta la inceput?Cu timpul intervine obisnuinta,monotonia.Spui k trebuie sa vorbesti doar intrebata,dar cu prietenii se poarta diferit.Fii mai misterioasa,barbatii se plictisesc rpd,dak au impresia k te-au descoperit nu pre mai esti interesanta.Cand te casatoresti o faci cu gandul k va fi ptr totdeauna,sh totul e roz...Ai o acupatie?Te intreb,iti dedici tot timpul lui?Iubestel dar nu-l sufoca,in momente tensionate nu e indicat sa jignesti,vorbele nu se uita niciodata chiar dak pe moment nu realizezi.Poate crezi k aiurez.Ce incerc sa-ti spun este ,sa fii tare,lupta sa iti salvezi casnicia,esti map puternik decat crezi.Fii un exemplu pt copilul tau,capul sus.
Subiect : rasp pt Ana
Nu esti singura!Am inteles k ai suferit moolt,k ai avut o copilarie nefericita,pana la urma in ce relatii esti cu mama ta?Spui k nu ai curajul sa iti manifesti sentimentele,yo zic sa incerci,dak nu poti face to face scriei un bilet in care sa-i spi tot ce ai pe suflet...Nu ai amintit nimic de nici o prietena.Te-ai izolat sh nu lasi pe ceilalti sa se apropie de tn,te inteleg dar nu e cazul sa cazi in extrema cealalta...suicid,droguri.Esti f tanara,fa-ti planuri de viitor,lupta sa le indeplinesti.Singura iti poti schimba viata.In loc sa apelezi la artificii pt fericire gen droguri,cauta pe net,sunt multe cazuri ,din disperare au apelat a droguri sh au risipit orice sansa le-a dat viata.Invata ceva din asta.Nu iti tin morala,nu fi lasa,gandeste-te k esti speciala sh ai un destin de implinit.P.S.Sunt sigura k ai multi admiratori;)
Subiect : Am o problema...
Buna, de 3 ani sunt maritata, am 23 de ani si sotul meu 30. Cum pot sa-mi fac sotul sa ma respecte si sa-mi dea mai multa importanta? Cum sa ma fac respectata? Cum as putea sa-mi fac sotul sa fie mai deschis fata de mine sa nu ii fie teama sa arate, sa fie deschis fata de sentimentele lui? Va rog mult sa-mi dati un raspuns, multumesc!!
Subiect : helllpp
Buna,am 14 ani si sunt in clasa a 8-a .Am o soara care a fost in scoala cu mine doar ca este diferenta de varsta de 6 ani.Ea a avut o profesoara de matematica fffoarte rea si ii dadea numai note mici,iar acuma mie mi s-a despartit clasa si ma bagat intr-o clasa cu aceeasi profesoara care a avut-o sora mea,cand a auzit de mine(ca sunt sora ei)si mie imi da numai 4..si vreau sa zic ca la cellalte materii nu am note sub 6-8 .Nu stiu ce sa ma mai fac m-ia zis ca nu gandesc ,ca sunt proasta si sufar foarte mult,sunt o pers foarte sentimentala...si VA ROG SA MA AJUTATI.
Multumesc,Paula
Subiect : cum pot sa ii conving pe parintii mei
Buna,numai ce am facut 18 ani si am un prieten de 2ani.trebuia sa ma duc la el la tzara dar ai mei nu ma lasa,imi repeta tot timpul k poate fac sex cu el(desi eu am facut deja dar ei nu stiu) poate raman gravida si totul felul de lucruri..leam explicat si am incercat sai conving spunandule k sunt ai lui la tara si ca voi dormi cu mama lui...dar degeaba:( ajutatima va rog kt mai repede
Subiect : Probleme cu prietena
Buna.
Ma numesc Sebastian si am 17 ani. Am o relatie lunga de aproximativ 7 luni (pentru mine este o premiera, cea mai lunga relatie a mea fiind de max 1 luna) cu o fata pe care o gasesc foarte deosebita. Problema mai pe scurt este ca suntem de 7 luni impreuna dar nu stiu... parca nu o vad mai mult decat o simpla prietena. Nimic mai mult. Am tot incercat sa fac ceva sa se schimbe aceasta situatie dar nu am reusit. Pur si simplu, sunt momente cand iesim in oras dar fara sa vreau acest lucru. Adica o fac pt ea. Tin foarte mult la ea si vreau sa-i fie cat mai bine. Daca ajuta cu ceva, eu sunt rac iar ea este balanta, cuplu care nu este prea recomandat din cauza ca eu sunt o fire mai energica iar ea e mai rece. Imi plac lucruriile noi sa incercam tot felul de treburi, pe cand ea se multumeste cu un singur lucru. adica daca acum mergem intr-un local, dupa ea ar fi ideal sa mergem acolo de fiecare data pe cand pe mine m-ar irita.mi-au spus cateva persoane ca cearta inteteste "focul" dar pur si simplu nu pot sa ma cert cu ea. Are grija de tot si cum s-a intamplat ceva imediat face ceva sa isi indrepte greseala si vorbesc de greseala... anumite cuvinte aruncate si nu cu rautate ci din gluma(zic eu ca asta nu poate fi motiv de cearta). Nu ne-am mai sarutat de 3 luni pentru ca nu am mai simtit... Cat despre sex, mi-a spus ca nu e pregatita (eu am deschis subiectul in speranta ca se va mai schimba ceva pt ca nu sunt impreuna cu asa ceva. nu acesta este "idealul" meu). Pur si simplu cand imi vad prietenii "baaa super iar ma vad cu Y:X" pe cand eu "again?".
De cand suntem impreuna nu ma intereseaza alta fata.. Mi-am acut oarecum "teste de fidelitate" si nu as dori sa ma despart de ea pt alta fata. Tot asa ma gandeam daca o fi mai bine fara ea adica daca nu as avea deloc prietena si nu eram prea entuziasmat. Pur si simplu am precizat.. nu sunt cu ea pt a face sex desi arata superb. Ma iubeste. Tine enorm la mine si face orice sa-mi fie bine dar eu simt ca nu o iubesc indeajuns de mult... Pot spune ca am momente cand nu vreau sa fac nimic nici sa o vad pt ca simt ca se va ajunge in cazul in care abia voi astepta sa plec odata acasa, si mai sunt si momente in care as dori sa o strang si sa o tin in brate pana nu o sa mai pot, dar din pacate ultimul sentiment nu este prea puternic. Aste este oare din cauza activitatiilor imperuna? Eu am impresia ca singurul lucru care ne mai tine impreuna este acela ca eu inca simt ceva pt ea dar parca ea nu ajuta sa trecem peste asta. am vb cu ea despre absolut tot... si nu s-au observat schimbari majore. Mi-as dori foarte mult sa se rezolve acest lucru fara sa ne despartim pentru ca parca nu ma vad fara ea... Aici e problema... nu stiu ce sa fac. As dori foarte mult un sfat. Oricare ar fi acela sa ne despartim, pauza sau sa ma schimb eu cumva(daca asta ar fi o solutie) ORICE... Dar credeti-ma nu mai suport... am aceeasi stare depresiva de cateva luni in coace si pur si simplu simt ca o sa cedez... Vreau sa se rezolve.
Va multumesc aticipat.